luni, noiembrie 3

Idei de dup-amiaza

O ador...
Am fragmentat-o in bucatele atat de mici incat nu e nevoie decat de o inghititura ca sa o savurezi. Mai devreme am analizat-o pentru cateva minute bune. Linii, colturi, structuri nu neaparat neobisnuite, dar care in momentul asta mi se par bizare. Prost moment! I-am analizat forma caci ma fascina odata geometria in spatiu. Si poate pentru ca am simtit nevoia sa imi consum energia asta oarecum negativa de care dau dovada zilele astea intr-un fel pasnic si fara sa lase urme, nici asupra mea, nici asupra celorlalti. Am pus cap la cat toate detaliile marunte pe care le-am vazut. Apoi am trecut la privirea de ansamblu. I-am analizat petele. Caci are. Da, are pete. Asa e ea. Se spune ca e fericita. Dar cum? Din ce punct de vedere? Daca stau bine sa ma gandesc, nu poate sa vorbeasca. Are habar de cuvintele pe care le folosim, stie ce reprezinta fiecare, dar nu poate grai. Ne studiaza pe toti si pe fiecare in parte. Te-a observat chiar si pe tine deunazi la metrou. Erai preocupat cu un ziar banal. Da, citeai ultimele stiri mondene, mai degraba titlurile, oricum nu ramai cu nimic dupa ce termini. Si ai trecut pe langa. Simplu si fara niciun fel de angajament. Aveai gandurile tale care te macinau. Probleme, angajamente, promisiuni pe care trebuia sa le duci la bun sfarsit. Te intrebai cand ai sa faci asta, timpul se scurgea mult prea repede si, ca de obicei, in defavoarea ta. Iti place enorm zicala aia, "Ce poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine, poate se rezolva". Asa ai facut si acum si uite ca ai dat de belele mai mari. Incerci sa cauti solutii de unul singur acum si simti ca ai avea nevoie de putin ajutor din partea cuiva. Dar nu gasesti persoana. Te gandesti la toate cunostintele, prietenii, amicii, presupusii tovarasi. In rastimpul asta iti continui drumul, trecand, fara sa ai habar, pe langa ea. Bineinteles, se pare ca nu prea te grabesti. Pari calm si linistit. Surprinzator totusi. Mereu esti agitat si atent la tot ce e prin preajma. Mai e ceva. Nu ai sa spui vreodata ce te macina pentru ca te crezi puternic si in stare de orice. Vrei sa disimulezi toate sentimentele care te incearca si ai impresia ca poti. Dar ea stie ce gandesti, ce simti, ce vrei sa faci. Esti nehotarat si scump la vorbe uneori. Stii cum sa tachinezi si iti place sa faci asta. Iei fiecare particica a gandurilor si o intorci pe toate partile. Nimic nu ti se pare simetric. Numai antinormale, grafice ciudate, intersectii de functii care nu iti spun nimic. Le scazi, le aduni, le imparti si iti da cu rest. Cum pot da operatiile gandurilor rest? Nu reusesti sa gasesti explicatia, cu atat mai putin nu reusesti sa interpretezi rezultatul. Stii ca ar trebui sa fie simplu, teoretic. Practic, ai vrea sa reusesti. Ea isi continua analiza. Petele alea ale ei sunt tot acolo. Se vor intreba la un moment dat ce cauta. Acum sunt fericite. Si ea la fel. Cel putin asa spun unii. Eu am sa aflu adevarul meu. Candva.
Nu a mai ramas nicio bucatica. Totul poate incepe acum cu "A fost odata...". Sfarsitul, nu, sfarsitul nu-i aici. Abia am inceput povestea...
O ador.

Un comentariu:

Adrian Manolache spunea...

facultate...dulce ...facultate..
deacuma nu-ti mai dau nici un :* asa ca sa stie toata lumea.
Have a nice day!