sâmbătă, decembrie 27

A trecut iar Craciunul

Ma simt bine, tare bine as putea spune.
Sunt din nou acasa, in apartamentul pe care il iubesc, in patul meu.
Si sunt foarte fericita. Nu stiu daca e intamplatoare sau pur si simplu ocazionala fericirea asta. Cert e ca mi-e atat de bine incat as putea locui pe un norisor, sus acolo. Si as vrea sa persiste starea pe care o am acum mai mult timp. Stiu ca se poate, dar nu-s numai eu in calcule.
Sunt fascinata de zambete si de imbratisari, de vorbe si gesturi mai mult decat oricand altcandva. Euforia asta imi e benefica, pe bune.
A trecut Craciunul si a fost frumos. Prietenii, familia, toti oamenii din jurul meu au facut sa fie perioada asta atat de speciala. Si le sunt recunoscatoare. Va multumesc frumos!

miercuri, decembrie 24

Stii totul

Mereu ai avut curaj sa mergi mai departe. Si asta o sa se intample mereu. Pentru ca esti tu, pentru ca de la tine am invatat sa fac asta sau poate mi se pare. Poate asa sunt eu, mai puternica, sau curajoasa. Nu stiu, nu imi dau seama. Dar cert e ca nu uit nimic pentru ca nu am cum. Pur si simplu am parte de niste amintiri, frumoase sau mai putin frumoase, nu conteaza, totul face parte din viata, e viata ta, e viata noastra si de-asta se numeste asa.
Stii ce trebuie facut, stiu si eu.
Stim deci.

duminică, decembrie 21

Inca-i timp

As vrea...
As vrea sa imi ramana parfumul tau pe piele.
Si sa ii simt aroma de fiecare data cand mi se face dor de tine.
Pentru ca mai apoi sa ma enervez ca a disparut si sa te vreau din nou langa mine.
Si cred ca sunt nervoasa acum.
Si sunt sigura ca as vrea sa fii aici.
Dar tu precis dormi.
Dormi linistit.
Si visezi.
Da, visezi frumos, asa cum numai tu stii sa o faci.
Ai sa te trezesti peste cateva ore, e clar.
Dar parfumul tau nu va fi pe pielea mea, ci pe a ta.
Iar tu... Tu te vei gandi la mii de lucruri.
Pe cand eu...
Eu inca voi mai visa.
Doar asta stiu sa fac cel mai bine, nu?
Sa visez cu ochii deschisi si sa ma izbesc de realitate apoi.
Somn usor sa ai.

joi, decembrie 18

Ela Ela Ela e e e

Da, da, da... E varianta prescurtata a hitului Rihannei. Ca doar asta ma intereseaza, de vreme ce contine numele scumpei mele colege care mi-a inveselit ziua.
Stiti probabil, unii din voi, ca de sarbatori unele gasti/clase/grupe isi fac daruri de Craciun. Tragi la sorti si faci un cadou persoanei extrase. La randul tau, ai sa primesti ceva daca ai fost cuminte, daca nu... Imi pare rau, vorbeste cu Mosu` si data viitoare poate ai noroc, cuMinte sa fii..
Bineinteles ca si 1013 se numara printre cei care au facut chestia asta. Am luat un cadou pentru Pufooooviiiii si am primit un dar de la ELA, ca doar despre ea este vorba in articolul asta. M-am bucurat mai rau ca un copil mic. Care-i motivul fericirii mele debordante? O chestie traznita pentru fotografii si, bucuria mea, o pereche de cercei absolut geniali! Sunt indragostita pana peste cap de ce am primit! Nu puteti sa va imaginati o pustoaica de 20 de ani sarind in sus de fericire, tipand, multumind, alergand, imbratisand si pupand pe toata lumea.
Acum am o amintire de la facultate, am in sfarsit o particica din 1013 cu mine!
Multumesc frumos, ELA! M-ai facut extrem de fericita! Te imbratisez cu mare drag!
.
.
["Bucuria vine din lucruri marunte!"]

miercuri, decembrie 17

Mii de draci!

Bineinteles ca ma agit degeaba, bineinteles ca sunt plina de energie si nu pot sa fac nimic constructiv. Am un test maine... Si ce daca? Nu-s in stare sa ma concentrez. Parca sunt un omulet de zapada prins intr-un glob de sticla si zdruncinat la fiecare doua secunde de catre un copil care nu are stare.
Offf... De-as putea face ceva bun, bine si sa-i stea! Dar nu, nu se poate, ca am o tona de idei si mii de alte ganduri care zboara te miri pe unde, numai unde vreau eu sa stea nu se poate.
Mii de draci!

luni, decembrie 8

Dorinte - Amintiri (15.10.2007)

Nu am nevoie de prea multe cuvinte... Poate doar sa imi reaminteasca anumite lucruri sau sa imi intareasca unele convingeri. Am nevoie de gesturi, de priviri, de imbratisari calde, de sinceritate in primul rand! Sunt satula de minciuna, de lucruri ascunse. Prefer adevarul crud unei inselatorii, prefer sa sufar decat sa mor interior incet si sigur.
Un zambet vreau. Vreau sa rad si sa ma bucur de viata aceasta ce se scurge vizibil. De ce? Pentru ca sunt prea putine clipe de fericire deplina, pentru ca tot ce e frumos poate sa dispara intr-o fractiune de secunda. Peste ani si ani voi ramane cu amintirile si de ce acestea sa nu fie frumoase? De ce sa regret? De ce sa imi para rau pentru ce nu am facut? Incep sa ma maturizez. Sau cel putin asa cred. Incep sa vad ca nu e totul chiar atat de roz pe cat am crezut. Griul predomina. Accente de rosu, albastru, galben incearca sa inveseleasca atmosfera. Si de ficare data reusesc.
Un sarut albastru are intotdeauna efect, o imbratisare rosie ma aprinde, un zambet galben imi da speranta. Numai asa pot continua, numai asa ma pot gandi ca nu este chiar atat de greu sa merg mai departe.
Daca cerul imi va veghea fiecare pas, voi indrazni...

miercuri, decembrie 3

without any meaning

da. e clar. pot sa vorbesc prostii si sa le mai si cred.
grav e ca imi dau seama de ele si nu pot sa renunt.
vorba Anei, ca mare dreptate are, nasol moment mi-am ales.
de fapt, tot ce fac, se intampla numai cand nu trebuie.
si stiu asta.
printre formule, demonstratii si propozitii incerc sa gasesc ceva de care pot sa ma prind, iar apoi sa raman acolo.
nu mai inteleg. nu ma mai inteleg. ar trebui sa imi scrie cineva sau sa imi deseneze ce se intampla in jurul meu, ce e mai important, ce trebuie sa fac, dar mai ales ce NU trebuie sa fac.
am pierdut cateva batalii, dar mai e un razboi de dus la bun sfarsit. pe-asta trebuie sa il castig neaparat.
rabdare am, ca asta stiu sa fac dintotdeauna, sa fiu rabdatoare. cu toti si toate.
trece un val, cam mare ce-i drept, dar eu sunt taifunul.
asta e cheia.
pentru moment.
spor.

miercuri, noiembrie 26

Constatari

„Ce-mi place mai mult este sa nu fac Nimic.
Pot sa petrec enorm de mult timp facand Nimic, fara sa obosesc.
Cel mai bun moment de a face Nimic este atunci cand umanoizii se straduiesc sa faca Totul, iar tu poti sa stai confortabil si sa ii privesti.”


Astea-s gandurile unui pisoi. Am citit intr-o carte. Ce e cel mai dragut este ca ma regasesc in ele. Mare parte din timp. ;))

marți, noiembrie 25

Sa ma iubesti - Partea a doua

Si pentru ca am promis ca in postul acesta am sa dau raspunsul la intrebarea pe care o pusesem, cea referitoare la tipul simpatic din fotografii, am sa spun acum cine-i el.
Pai, locuieste in Timisoara.
Are 23 de ani.
Este compozitor si producator muzical.
A compus pentru Sistem (Soare, Never), dar nu este singura trupa cu care a colaborat.
Acum participa la Battle of Songs cu trei melodii, doua cantate de Alex Nica, iar cea care imi place mie cel mai mult o canta chiar el.
Si... V-am vorbit despre ea zilele trecute, v-aduceti aminte?
Asadar, fara prea multe cuvinte, GEORGE HORA...
O sa mai auziti de el, nu va ingrijorati, stiu precis asta! ;)

luni, noiembrie 24

Ghici ghicitoarea mea

It's a bird, it's a plane, it's.......
Hey, deci cine-i personajul?
Aveti macar idee o vaga idee?
Oricum ar fi... As vrea un raspuns la intrebarea mea.
Daca nu, ramane de vazut post'ul viitor...

miercuri, noiembrie 19

Sa ma iubesti

"Parca te-as cunoaste de o viata, poate doua,
Si abia astept sa vina celelalte noua,
Si parca mana ta imi umbla iar in par aiurea,
Si parca parul meu nu stie ca nu-i mana ta,
E vantul, e gandul meu.

Am sa intreb ploaia unde esti acum,
Daca te uda si pe tine,
Am sa incerc, dar nu stiu cum sa-i spun
Ca ai nevoie de mine
Sa ma iubesti, sa ma iubesti, sa ma iubesti.

Aseara am adormit cu tricoul tau langa mine,
Am inchis ochii si puteam sa jur ca e pe tine,
Ca esti aici, ca esti aici,
In inima mea,
Nu e bine…. Ce-ai facut…

Am sa intreb ploaia unde esti acum,
Daca te uda si pe tine,
Am sa incerc, dar nu stiu cum sa-i spun
Ca ai nevoie de mine
Sa ma iubesti, sa ma iubesti, sa ma iubesti.

Am sa intreb ploaia unde esti acum,
Daca te uda si pe tine,
Am sa incerc, dar nu stiu cum sa-i spun
Ca ai nevoie de mine
Sa ma iubesti, sa ma iubesti, sa ma iubesti.

Parca te-as cunoaste de o viata, poate doua…"
.
.
.
Pentru ca mi-a placut melodia atat de mult incat deja e pe repeat, desi nu au trecut nici macar 12 ore de cand am ascultat-o pentru prima data. Nu auzisem de George Hora, chiar daca a compus destule melodii pentru cei de la Sistem. Acum si-a facut curaj si s-a apucat de cantat. Prima tentativa se numeste "Sa ma iubesti" si o gasiti aici daca vreti sa o ascultati.

luni, noiembrie 10

Acasa

Pentru ca asa este acum acasa:






Si e bine... Si frumos... Si cald...
Si e toata lumea acolo. Bine, o parte din lumea mea...
Stii ca am sa ma intorc, nu?
Ma bucur...

luni, noiembrie 3

Idei de dup-amiaza

O ador...
Am fragmentat-o in bucatele atat de mici incat nu e nevoie decat de o inghititura ca sa o savurezi. Mai devreme am analizat-o pentru cateva minute bune. Linii, colturi, structuri nu neaparat neobisnuite, dar care in momentul asta mi se par bizare. Prost moment! I-am analizat forma caci ma fascina odata geometria in spatiu. Si poate pentru ca am simtit nevoia sa imi consum energia asta oarecum negativa de care dau dovada zilele astea intr-un fel pasnic si fara sa lase urme, nici asupra mea, nici asupra celorlalti. Am pus cap la cat toate detaliile marunte pe care le-am vazut. Apoi am trecut la privirea de ansamblu. I-am analizat petele. Caci are. Da, are pete. Asa e ea. Se spune ca e fericita. Dar cum? Din ce punct de vedere? Daca stau bine sa ma gandesc, nu poate sa vorbeasca. Are habar de cuvintele pe care le folosim, stie ce reprezinta fiecare, dar nu poate grai. Ne studiaza pe toti si pe fiecare in parte. Te-a observat chiar si pe tine deunazi la metrou. Erai preocupat cu un ziar banal. Da, citeai ultimele stiri mondene, mai degraba titlurile, oricum nu ramai cu nimic dupa ce termini. Si ai trecut pe langa. Simplu si fara niciun fel de angajament. Aveai gandurile tale care te macinau. Probleme, angajamente, promisiuni pe care trebuia sa le duci la bun sfarsit. Te intrebai cand ai sa faci asta, timpul se scurgea mult prea repede si, ca de obicei, in defavoarea ta. Iti place enorm zicala aia, "Ce poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine, poate se rezolva". Asa ai facut si acum si uite ca ai dat de belele mai mari. Incerci sa cauti solutii de unul singur acum si simti ca ai avea nevoie de putin ajutor din partea cuiva. Dar nu gasesti persoana. Te gandesti la toate cunostintele, prietenii, amicii, presupusii tovarasi. In rastimpul asta iti continui drumul, trecand, fara sa ai habar, pe langa ea. Bineinteles, se pare ca nu prea te grabesti. Pari calm si linistit. Surprinzator totusi. Mereu esti agitat si atent la tot ce e prin preajma. Mai e ceva. Nu ai sa spui vreodata ce te macina pentru ca te crezi puternic si in stare de orice. Vrei sa disimulezi toate sentimentele care te incearca si ai impresia ca poti. Dar ea stie ce gandesti, ce simti, ce vrei sa faci. Esti nehotarat si scump la vorbe uneori. Stii cum sa tachinezi si iti place sa faci asta. Iei fiecare particica a gandurilor si o intorci pe toate partile. Nimic nu ti se pare simetric. Numai antinormale, grafice ciudate, intersectii de functii care nu iti spun nimic. Le scazi, le aduni, le imparti si iti da cu rest. Cum pot da operatiile gandurilor rest? Nu reusesti sa gasesti explicatia, cu atat mai putin nu reusesti sa interpretezi rezultatul. Stii ca ar trebui sa fie simplu, teoretic. Practic, ai vrea sa reusesti. Ea isi continua analiza. Petele alea ale ei sunt tot acolo. Se vor intreba la un moment dat ce cauta. Acum sunt fericite. Si ea la fel. Cel putin asa spun unii. Eu am sa aflu adevarul meu. Candva.
Nu a mai ramas nicio bucatica. Totul poate incepe acum cu "A fost odata...". Sfarsitul, nu, sfarsitul nu-i aici. Abia am inceput povestea...
O ador.

sâmbătă, noiembrie 1

Life through angel's eyes

Totul era urias odata. Atunci cand eram copil. Acum a disparut.
Offf...
Numai din cauza ta, Madalina! Numai tu esti vinovata pentru tot!
Nu... Nu e nimic rau, ba dimpotriva.
Mi-am adus aminte de copilarie si de cat de frumos a fost totul.
Cause I saw Life through angel's eyes. Azi...
O data, de doua ori, de trei, la nesfarsit.
M-as uita neincetat la privirile copiilor, m-am scufundat in amintirile care mi-au fost rascolite. Pentru ca ador inocenta, pentru ca ador cuvintele copiilor, pentru ca pot sa ma vrajeasca prin simplele gesturi.
Multumesc frumos.

marți, octombrie 28

Din nou toamna

Ma gandeam sa mai scriu ceva pe blog, sa gasesc o idee careia sa ii dau curs, sa pot insira sute de cuvinte fara rost intr-un articol pe care probabil il voi citi peste catva timp, gandindu-ma ce-a fost in capul meu atunci, ce am vrut sa spun si ce a iesit din toata ideea.
Nicio chestie practica, niciun lucru interesant, numai aberatii scrise intr-un moment in care lipsa de ocupatie e crunta, iar dorinta de a mai enerva cateva persoane este din ce in ce mai mare. Partea proasta este ca nu le gasesc in apropierea mea, asa ca imi manifest frustrarile sau ideile ascunse prin intermediul bloguletzului astuia care ma suporta de fiecare data, fara sa imi faca vreo observatie sau sa ma mustre strasnic.
E toamna si multe lume se plange ca e trista. Chestia e ca nu inteleg de ce. Nu au mai fost si alte perioade de 3 luni in anii precedenti care sa poarte numele anotimpului toamna? Nu se intamplau aceleasi chestii? Cadeau frunzele din pomi si inainte, nu e prima data. Culorile le-ati mai vazut. Plimbari prin parc ati mai facut. Si pentru ce va plangeti? Frig, ger, vreme de dormit sau de facut copii, fiecare cu preferintele sale... Da, asa e, dar ati mai experimentat senzatiile. Ploaia? Ploua mai mereu, nu conteaza anotimpul.
De ce se plange lumea atunci? Sa fie oare incapabili de adaptare? Incapabili de a trece peste anumite perioade cu zambetul pe buze si optimism molipsitor?
Hei... Reveniti-va!

miercuri, octombrie 22

Lupta

Cat curaj iti trebuie ca sa lupti cu boala, cu suferinta, cu tot ce tine de sanatatea ta care nu poate fi pusa la punct? Ce sa faci atunci cand nimeni nu iti poate spune ce ai? Nu stii ce medicamente sa iei pentru ca nu ai voie... Nu iti gaseste nimeni diagnosticul. De ce nu pot medicii astia sa spuna care este cauza, cum se trateaza. Atata aparatura, atatea medicamente de ultima generatie, straine, care costa milioane si nu te ajuta absolut deloc. Cum sa le fie teama cadrelor medicale de ceea ce s-ar putea intampla? De ce nu pot sa spuna nimic? Numai ca nu au vazut niciodata asa ceva, ca esti un caz rar, ca nu stiu ce sa iti faca si ce sa iti mai recomande, ca nu e sigur ca analizele pe care le vei face in strainatate le vor spune ce se intampla. De ce?
Te lupti pur si simplu cu organismul tau care nu te asculta asa cum o facea odata, care nu mai vrea sa te lase in pace, sa traiesti linistit si sa te bucuri de fiecare zi. Cum sa mergi mai departe cand nu poti nici macar sa respiri?
Medici peste medici, analize fara numar, intepaturi, spitale, asistente.
Iar eu nu pot sa fac nimic... Poate doar vorbe si incurajari. Sper, de fapt stiu precis, ca totul va fi bine. Trebuie sa fie bine.
Sunt alaturi de tine, scumpa mea...

luni, octombrie 13

Azi

13.10
.
Stiu ca esti acolo sus, bunule... Stiu ca vei fi mereu... Si nu ma indoiesc de asta...
.
Am ramas mai saraca... Am pierdut un om drag, poate printre cei mai dragi... N-am sa uit nicio clipa din cele petrecute impreuna. Stiu ca datorita tie am invatat sa citesc si sa ii uimesc pe ai mei. M-ai ascultat de fiecare data, ai fost cel mai darnic dintre toti bunicii de pe lumea asta. Stiai cum sa ma tii de mana, ma simteam capabila sa ma lupt cu toti numai pentru ca erai acolo si imi spuneai ca am dreptate...
Dar boala te-a rapus... Si nu am avut cum sa te ajut...
Imi pare rau...
De azi am ramas mai singura...

sâmbătă, octombrie 11

fara rost

acest post nu are niciun sens. este pur si simplu o izbucnire a gandurilor mele.
am aflat ca aseara i-a fost rau, ca era sa plece, ca toti din familie il viziteaza acum pentru ca le e frica de faptul ca a doua zi ar putea sa nu mai fie. iar eu sunt aici si nu pot sa il ajut. nici nu am cum. boala lui ma invinge. m-a invins de fapt de la inceput, nu mi-a dat nicio sansa. si nici nu o va face-o vreodata.
simt ca sunt mai neputincioasa ca niciodata. dar asta este...

Buna dimineata!

"Ieri sau azi sau poate maine... Niciodata nu se stie cand. "
Aproape in fiecare dimineata imi iau ziarul de la metrou si primul lucru pe care il fac este sa citesc horoscopul, iar mai apoi rasfoiesc fiecare pagina. Este o chestie involuntara, negandita, nedorita. Nu sunt superstitioasa, nu cred neaparat in horoscop, dar de cele mai multe ori ma surprind zambind, chiar razand pentru ca imi place ceea ce e scris. Imi dau seama ca e un fel de minciuna inofensiva, creatie a unui om care vrea sa aiba un salariu bunicel, dornic sa dea sperante celoc care ii citesc randurile. Si m-a gasit si pe mine printre sutele de mii de oameni care trec in fiecare dimineata pe la metrou si iau cate un ziar, il citesc, isi fac iluzii, se amuza, apoi merg mai departe, caci au treaba. Facultate, job sau pur si simplu o plimbare matinala.
Enjoy your weekend!

sâmbătă, septembrie 27

Sambata

Inca putin si am plecat... Nu mai sunt nici 24 de ore si am zbughit-o. Ma asteapta facultatea si garsoniera pe care o ador!
As fi ipocrita daca as spune ca nu e un nou inceput sau ca e la fel ca orice alta chestie pe care o fac in fiecare zi. Nu... Dimpotriva. Sunt mult mai multe implicatii. Dar, cum zice lumea, este vorba de timp. Si ma enerveaza tacerea... Si jocul pe degete... Si tinutul in suspans...
Nu o sa am net ceva timp, asa ca o sa comunic mai greu... Articole... Sa vedem...
Sa va distrati si sa aveti parte de tot ce e mai bun!
Cu bine...

joi, septembrie 25

Fara

Stiu ca nu dormi. Te gandesti la vrute si nevrute, mintea iti zboara aiurea prin cele mai neasteptate colturi. Iti dai seama ca esti singur acasa si te apuci sa numeri secundele. Te plictisesti, te saturi sa vezi cum irosesti timpul.
Iti imaginezi punctul acela. L-ai mai vazut odata. Dar unde? Desene complicate cu mii de curbe ce incearca sa gaseasca un punct de intalnire, schite ale unor chipuri schimonosite de trecerea timpului, coli patate de incercarile tale nereusite. Intrebi tusul daca stie ceva. Sau poate creionul tau preferat? Niciunul. Memoria iti joaca feste. Acum s-a gasit sa faca asta? Cand iti doresti mai mult si mai mult sa iti aduci aminte ceva? Alei intregi de foi cu vechi calcule. De astea stii precis. Pentru ca au facut parte din viata ta. Ani intregi de munca si vointa acerba. Nu te dai batut. Stii ca apartine cuiva, unei persoane, unui lucru. Ambitios, mai cauti. Era luni? Sau marti? Ea? Oare?
Parca nu esti atat de departe. Ai vrea sa te ghideze acum cineva. Cald, rece, gheata... Dar esti numai tu. Era soare... Si... Si muzica... Si prieteni...
Te apropii oare?
Deschizi fiecare carte pe care ai citit-o, cercetezi fiecare pagina cu minutiozitate.
Te simti pierdut in lumea pe care ti se parea ca o cunosti cel mai bine. Incerci sa te agati de fiecare majuscula, de litere care par a avea ceva de-a face. Vreun folos? Nu prea. E prea mare lumea asta. Ti-ar trebui ani intregi.
Incepe sa ploua. Dar e senin. Ciudat! Vin norii si ploaia se opreste.
E doar imaginatia ta?
Visezi numai...
Te domina subconstientul. Esti sclavul lui. Ti-a demonstrat asta inca o data.
Mereu te joaca pe degete. De ce? Pentru ca poate.

luni, septembrie 22

In sfarsit!

Finally happy! Am reusit! Nu ma intrebati cum, dar am fost in stare sa stabilesc o conexiune cu cineva de sus ca sa ma ajute. :)) Prietenii stiu de ce! ;)


duminică, septembrie 21

Ca sa o oftic pe gaby pt ca la ea nu merge :P:P

Lucruri care ma inspaimanta

Pai... A venit si randul meu. Am primit leapsa de la Bianca mai deunazi. Trebuie sa nominalizez lucrurile care ma inspaimanta mai mult decat orice altceva. Clasamentul este in felul urmator:
.
1. Singuratatea - Uimitor sau nu, penibil sau perfect normal, cel mai teama mi-e de singuratate. Mi se pare cea mai grozava pedeapsa pe care as putea-o primi in urma celui mai aprig proces. Fara prieteni, fara rude, fara persoane pe care sa le iubesc, viata e egala cu 0.
.
2. Prostia - Nu imi doresc eu prea multe lucruri, dar cel mai tare vreau sa ma fereasca Cel de sus de prosti. Nu mi-e frica de moarte, ci de prostie. Boala incurabila, de cele mai multe ori contagioasa.
.
3. Politistii - Categoria cadrelor in uniforma cea mai urata de toata populatia Romaniei. Accidente, furturi, altercatii, disparitii... Nimic nu este rezolvat in timp util. Ei sunt adeptii zicalei: "Ce nu poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine, poate se rezolva". Si spun asta in foarte mare cunostinta de cauza.
.
4. Sunetele scoase de masinile in varsta in urma folosirii si suprasolicitarii frecvente. Daca gropa peste care voi da e prea mare si telescoapele nu fac fata? Aceasta este intrebarea.
.
5. Batranetea - Si nu orice fel de batranete, ci aia chinuita. Sa sufar de boli carora nu li s-a gasit inca leac: Alzheimer & co.
.
6. Filmele horror - Cu precizarea ca nu le pot urmari daca sunt singura. Trebuie sa fie cineva langa mine, de preferabil de sex masculin.
.
7. Moartea celor dragi sau cunoscuti mie. Aici nu am de facut niciun comentariu. Pur si simplu, asta simt.
.
8. Dezamagirea - O intalnesc deseori (explicatia: ma atasez foarte repede de oameni si cred in ei), numai sa nu ma obisnuiesc cu ea, sa mi se para oarecum normal sa ma dezamageasca lumea.
.
9. Uitarea - Simplu, scurt si la obiect. Sa nu uit, sa nu uite.
.
10. Unii medici - Vezi cazurile cunoscute (Doctorul Ciomu). Nu as vrea ca vreodata, in urma unei operatii chirurgicale, sa aflu ca s-a uitat ceva prin mine: fasa medicinala, ustensilele folosite, vreo artera necusuta sau chiar organul in cauza nescos (Da, i s-a intamplat matusii mele, operata fiind in cadrul unui spital militar. Greu de crezut, dar adevarat!)
.
.
.
Leapsa merge mai departe la Adrian, Miruna si Andreea.

vineri, septembrie 19

Neuro

Am obosit... Am obosit privind.
Tu ai obosit aducandu-ti aminte, iar eu am incetat sa mai sper.
Obosesti scriind cuvinte.
Cu fiecare zi ce trece se intampla tot mai multe lucruri. Si uiti, si negi, si visezi.
Cu fiecare secunda ce trece viitorul devine trecut.
Ai parte de un prezent perpetuu.
Iti cauti o identitate falsa.
Omul de pe scari a incetat sa te mai priveasca, refuza sa te mai indrume ori sa iti dea indicatii. S-a saturat sa faci aceleasi greseli si sa nu inveti nimic. S-a plictisit de piesa asta de teatru ieftin, de actori de doi bani, de o regie ce lasa de dorit. Vrea sa vada un film bun, "Malena" a fost pe placul lui. Cauta ceva nou, isi cauta un pion pe care sa il dirijeze pe tabla sa de joc. Pentru ca ii place ludicul, pentru ca ii plac jocurile de-a viata.
A observat ca poate sa se joace cu batranetea. Sa fure mintile celor in cauza, sa ii pedepseasca in cel mai crunt mod. De ce? De ce atat de crud? Si de ce sa sufere si cei din jurul lor?
Refuzi sa te gandesti la ce ar fi... Dar este greu.
Sunt zile in care ai vrea sa zambesti si nu poti. Mereu trebuie sa mergi mai departe. Obosesti.
Realizezi ca nu te poti opune cursului vietii. Si totusi incerci.
Ai nevoie de ajutor.
.
.
.
Am obosit azi mai mult ca niciodata.

joi, septembrie 18

Finally...

Am vazut azi mai bine ca niciodata cum stau treburile cu pitzipoancele si cocalarii. Exista si in oraselul in care locuiesc eu, sunt chiar recunoscute national. (Daca aveti nevoie de lamuriri asupra acestui aspect, nu ezitati sa ma contactati.)
Nesimtire pe fata... Pitzi-Pitzi imbracate extravagant, nu cu una, ci cu 190921738 de culori, gabloturi peste gablonturi, imitand bineinteles originalele, buze enorme, realizate ori cu creion de buze in cantitati industriale, ori cu injectii cu botox. Off, cine sa le mai inteleaga? Se aleg, sau mai degraba isi aleg, un iubit smecher, cocalar, ca altfel nu se poate, bani muuuuulti, nu de-alta, dar sa poata sa le finanteze, cu prietene aidoma ei. Masini de zeci de mii de euro, vile roz, daca se poate sa fie amenajate dupa propriul gust, prost gust. Tati cu averi, masini, terenuri, afaceri...
Cate fitze pot exista pe centimetrul cub de creier? Si, mai ales, cati neuroni lipsesc?
Va dau eu raspunsul, muuuulti... Tare multi!
Acum mi-am spus oful... Gata! :)

miercuri, septembrie 17

Simplu

"[...] Iti mai aduci aminte cum e sa te trezesti dimineata si sa te tina in brate? Sau sa dormi in bratele ei? Sau sa iti dea desteptarea cu un sarut? Erai tu cu ea si ajungea. [...]"
.
Printesa s-a incaltat in condurii sai si a plecat. Isi gaseste un alt drum, dar nu uita de ce a fost.
.
Doar o poveste! Simpla... Inceput banal, continut neasteptat si un final, caci fiecare poveste trebuie sa aiba un sfarsit.

luni, septembrie 15

Parerea mea, parerea mea

Precizare: Titlu pentru ca mi-am adus aminte de melodia celor de la Marfar - Las-o, ba, ca merge-asa. ;))

Un weekend super tare. Prieteni si distractie. Club, fun, multa agitatie, normal ca eu si energia am fost prietene la catarama. Si am facut-o lata. In club (si nu numai). Prietenii stiu de ce. Nu e vorba de bautura pentru ca nu am avut voie sa beau, nici de prostii majore, ci de accidente. Ca numai asta stiu sa fac. Mici sau mari, ale mele sunt, de mine create, cu prieteni rezolvate. Nah ca am dat si in rime! Imi merge bine.

Multumesc pentru tot!

PS: Ascultati Kiss FM si sfaturile de acolo, dragi soferi! Nu mai blocati intersectiile! Nu avem noi multe, dar trafic, gropi si soferi naspa, din plin!

vineri, septembrie 12

Undeva, departe

Si inca o data iti dai seama de ce iti e dor... Inca o data iti dai seama cat a gresit. Iar realizezi ca putea fi altfel.

Te-ai trezit dis-de-dimineata, stiu. Nu ai avut niciun vis. A trecut ceva timp de atunci. Esti obosit si ai un milion de alte probleme care iti distrag atentia. Lucrurile importante pentru tine sunt cu totul altele decat sentimentele. Asta ai vrea sa crezi. Si stii ca te inseli. Dar iti place sa te crezi puternic, dur, de neinduplecat. Esti om, unul dintre putinii care a mai ramas.

Ai sa evoluezi, copilule! Cum razi acum de trecut, asa vei rade si in viitor. Tot de el, de trecutul tau, dar unul mai apropiat. De ce? Pentru ca poti, pentru ca stii sa faci fata lucrurilor. Iti doresti mai mult decat orice altceva sa reusesti, sa te mandresti cu ceea ce creezi.

Ai renuntat la superficialitate. Dar esti mult prea increzator. Te bazezi pe oameni, iti pui toate sperantele in ei si gresesti. Oricum, nimic rau nu se poate intampla. Esti om si asta e viata. Trebuie sa treci prin toate ca sa capeti experienta si tupeu. Modul in care o faci e esential.

Ramane de vazut...

Cu putin mai mult curaj, cu mai mult chef de viata, putina grija...


joi, septembrie 11

Yaaay!

Buna dimineataaaaaaaaaaa de la resedinta mea de vara! Sunt fericita... Rau de tot...
E aproape 7 si nu imi vine sa cred. O noapte de barfe, taifas, glume mai mult sau mai putin sarate. In orice caz, fenomenal.
Plecam la Craiova peste cateva ore si vom avea ochii impaienjeniti de somn. Oboseala, dor de somn, tratament garantat! Liniste, pasarele cantatoare, insecte, lupte cu niste tantari pa care i-am dat gata, ce sa mai, ati fi vrut sa fiti aici, mai mult decat foarte sigur. Avem multa energie si mult mai multe idei carora vrem sa le dam curs. Pacat insa ca unele sunt mult prea iesite din comun ca sa le punem in practica. Intelegeti voi, doar suntem fete, adolescente si cu imaginatie debordanta.
Miru, you rock! I love you! Hai la inca o portie de cartofi prajiti, piept de pui, salata de-aia de care faci tu, fructe si sandvis in miez de noapte, Pepsi si rasul tau incorigibil. Ne intoarcem peste cateva zile. Gratarel, bericica, gasca... O sa fim toti!
Si inca ceva... Somn usor celor care inca mai viseaza... Spor la treaba celor care muncesc...
O zi placuta in continuare! Noi... Ne retragem la somn pe meleagurile viselor. HA!

marți, septembrie 9

Cuvinte grele

De ce nu pot sa dorm? Mai e putin si rasare soarele, dar nici urma de somn. Ma intorc de pe o parte pe cealalta, muzica nu mai are niciun efect, televizorul cu atat mai putin. Mos Ene ma evita. Vrea o intalnire intr-o cu totul alta noapte, nu acum, cand am nevoie, mare nevoie.
Sunt obosita, epuizata fizic si moral. Dar nu pot sa atipesc macar. Off, as vrea un somnifer, un tranchilizant sau poate o pastila miraculoasa. Intr-un ultim caz, ar merge cateva vorbe bune si o imbratisare. Sa adorm asa. Nici macar plimbarea aia de mai bine de o ora nu a reusit sa ma oboseasca. Era racoare afara, iar eu singura printre picaturi. Acasa se dormea, era liniste. Poate ca ai mei visau deja: mama se gandea ca mai e putin si iar isi intra in rol, iar tata ca trebuie sa schimbe bucsele sau ca nu mai face contact stopul pe frana. Taximetristii erau singurii fara somn, se duceau sau se intorceau de la gara.


Vitrine de magazin iluminate, un ametit ce isi adusese aminte ca trebuie sa cumpere ceva de la Nioka, multa liniste. Era pustiu.
Drumul spre casa a parut mai lung decat de obicei.

PS: Hidin' in a safer place.

luni, septembrie 8

Mooch si Booch

Pentru ca imi place sa te vad razand si mai ales pentru ca am imaginatie, i-am creat pe Mooch si Booch. Sunt noile mele inventii.
Mai stii de la ce am ajuns aici? O sa facem o poveste vreodata? Lunga si interminabila? Fara punct... Fara puncte de suspensie? Numai virgule... Un paragraf urias de care sa nu te mai dezlipesti. O sa devina un bestseller.
Pentru ca au trecut atatia ani, pentru ca vor mai trece inca 100, pentru ca fac prostii, pentru ca inca ma mai comport imatur, pentru ca sunt incurabila, pentru ca te enervez si imi place al dracului de mult, pentru ca am innebunit din cauza unei melodii, pentru ca am sa ma revansez, pentru ca stiu sa intorc moneda pe partea cealalta, pentru ca am pus "Bubbly" pe repeat, pentru ca nu iti place "Maraca", pentru ca era sa ma pui pe invisible din cauza lui "oky", pentru ca plec si ai sa ma urasti, pentru ca nu imi place acidul, pentru ca imi place Granini de mere si coacaze negre, pentru ca beau foarte des nectar de portocale rosii, pentru ca sunt fata de casa si te enervez cu ordinea la fiecare doua zile, pentru ca vreau neuroni drepti cand ti-e lumea mai draga, pentru ca gresesc deseori si pentru ca imi pare rau, pentru ca ascult melodii in franceza, pentru ca articolele mele nu sunt pe placul tuturor, pentru ca unii nu inteleg, pentru ca am invatat atatea, pentru ca inteleg, pentru ca sunt curioasa, pentru ca vreau sa aflu mereu mai multe, pentru ca imi place sinceritatea si comunicarea, pentru ca sunt rea uneori, pentru ca nu sunt nesimtita, pentru ca incerc, pentru ca sunt studenta, pentru ca nu mai termin paragraful, pentru ca nu am sa fiu inteleasa, pentru ca nu uit, pentru ca vreau perfuzia aia cu fericire, pentru ca prin branula vreau sa imi curga iubirea, pentru ca nu stiu sa urasc, pentru ca mi-e dor, pentru ca am sa mai scriu un post, pentru ca il inchei pe acesta acum.

duminică, septembrie 7

Pseudo bun-simt

Te plimbi seara pe strada linistit. Decorul: un oras micut, in continua transformare. Pacat ca oamenii raman la aceeasi stare existentiala. Asfaltam strazi, imbunatatim infrastructura, infrumusetam oarecum privelistea, dar cei care locuiesc nu apreciaza absolut deloc. Si de ce spun asta? Pentru ca nu suport mizeria.
Veneam spre casa azi-dimineata, iar in fata scarii erau numai sticle de plastic, cutii de bere, coji de seminte, ambalaje de inghetata, servetele. O mizerie de nedescris... De cand m-am mutat nu am vazut asa ceva! Ies iarasi la ora 9 la cumparaturi si ma intorc peste vreo doua-trei ore. Aceeasi situatie. Urma o zi de duminica, femeia de serviciu vine abia luni si ei..... Nu va ganditi ca invinuiesc niste pusti. Nicidecum! Cauzatorii dezastrului sunt persoane mature, trecute destul de bine de douazeci de ani, cu pretentie la un anumit nivel de educatie si cultura, la un anumit bun-simt. Ma rog, pseudo bun-simt.
Culmea culmilor, cand aranjam cumparaturile in frigider, una din vecinele de pe scara se apucase sa mature. In varsta, cu un hadicap fizic, facea curatenie afara! Am aflat si cine s-a simtit bine seara trecuta. Raspunsul: niste persoane de sex feminin de pe palier. Jalnic! Femei in toata regula va comportati ca niste copii de trei ani. Daca mizeria asta ati facut-o in fata scarii, la voi in apartament ce e? Nici nu vreau sa imi imaginez!

Copilul din mine vrea o explicatie pentru comportamentul irational al celor din jur! Stiu, n-am sa o primesc prea curand. Sau poate niciodata!

miercuri, septembrie 3

3

Va aduceti aminteee??





Ce zi e azi? Ia... Stie cineva? Da... Acolo in spate... 3 Septembrie. Bun! Si mai mult decat atat? Hai! Stiu ca puteti! Se intrevede un raspuns! Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Foarte bine! Este ziua lui Alin! 19 anisori... La multi ani, dragul meu! Meriti tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta!

marți, septembrie 2

De la prieteni

"
...zi de zi auzeam in jurul meu formule de genul: "mai bine mor; e viata de kkt; ce am facut de merit o soarta asa cruda; life is a bitch..." sau oricare altele pe care gandirea umana le poate inventa la suparare sau nu numai. Si de atunci am inceput sa meditez, am inceput sa pierd noptile visand lumi perfecte, zambete continue si iubiri vesnice, iar in viata de zi cu zi am invatat sa inteleg caracterele sociale si psihologia umana, sa le citesc gandirea doar printr-o fraza spusa de ei la intamplare, si sa ii pun pe ganduri doar cu ajutorul unui mic zambet. Dupa un timp foarte scurt mi-am facut un proces de constiinta si am realizat ca lumea in care traim nu poate fi perfecta, eu nu pot sa fiu nici pe departe perfect, am atat de multe defecte incat matematica nu ma poate ajuta sa le numar, DAR... continui sa traiesc, sa iubesc si sa zambesc pentru toti cei din preajma mea, sa le luminez putin inimile si gandirile, pentru ca nu suport tristete, urasc ura, sunt rau cu rautatea, rabdator cu iubirea si multumit si mandru ca traiesc printre voi... Ca am in jurul meu atat de multe persoane speciale cu care nu m-as satura sa stau niciodata. Iar pe viitor ma voi logodi mai mult ca sigur, dar nu cu o iubita ci cu intreaga lume, iar iubita va fi poarta lumii in care voi trai, iar cheia va fi in sufletul meu.
"

Randurile astea "Made by Poto" imi plac mult de tot. Multumesc frumos!

luni, septembrie 1

Un nou inceput

1 Septembrie vine cu surprize. Nu numai pentru voi, ci si pentru mine. Am luat o hotarare, spre surprinderea multora. Am schimbat platforma blogului meu. De ce? In afara de sfaturile indreptatite ale bunilor mei prieteni, am simtit ca trebuia sa fac o schimbare majora. Asta a fost provocarea. Si i-am dat curs.
In afara de trecerea la Blogspot si renuntarea la blog-ul meu anterior, s-au mai intamplat cateva lucruri. Importante? Da, oarecum. Aflu din nou ce fel de oameni ma inconjoara. Falsitatea si nesimtirea sunt caracteristicile unora, insa, dragii mei, prieteni imi sunt prea putini. Fata de ei, imi cer scuze daca am gresit cu ceva.

Sufletul meu a ramas la mare. A plecat inaintea mea. Am sa ma intorc si eu. Am promis.





Sanatate sa aveti toti.