Cat curaj iti trebuie ca sa lupti cu boala, cu suferinta, cu tot ce tine de sanatatea ta care nu poate fi pusa la punct? Ce sa faci atunci cand nimeni nu iti poate spune ce ai? Nu stii ce medicamente sa iei pentru ca nu ai voie... Nu iti gaseste nimeni diagnosticul. De ce nu pot medicii astia sa spuna care este cauza, cum se trateaza. Atata aparatura, atatea medicamente de ultima generatie, straine, care costa milioane si nu te ajuta absolut deloc. Cum sa le fie teama cadrelor medicale de ceea ce s-ar putea intampla? De ce nu pot sa spuna nimic? Numai ca nu au vazut niciodata asa ceva, ca esti un caz rar, ca nu stiu ce sa iti faca si ce sa iti mai recomande, ca nu e sigur ca analizele pe care le vei face in strainatate le vor spune ce se intampla. De ce?
Te lupti pur si simplu cu organismul tau care nu te asculta asa cum o facea odata, care nu mai vrea sa te lase in pace, sa traiesti linistit si sa te bucuri de fiecare zi. Cum sa mergi mai departe cand nu poti nici macar sa respiri?
Medici peste medici, analize fara numar, intepaturi, spitale, asistente.
Iar eu nu pot sa fac nimic... Poate doar vorbe si incurajari. Sper, de fapt stiu precis, ca totul va fi bine. Trebuie sa fie bine.
Sunt alaturi de tine, scumpa mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu