vineri, decembrie 25

Un fel de Craciun

Mda... A venit Mosu`, a lasat cadourile, si-a luat bagajele si a plecat. Macar a lasat cateva daruri.
Nu e anul in care spiritul Craciunului si-a facut simtita prezenta. Nu e perioada in care pacea, linistea si bucuria isi fac aparitia la fel ca in anii trecuti. Sar peste anul asta, astept anul viitor cand poate va fi mai frumos.
Sarbatori fericite tuturor, sa aveti un Craciun de vis alaturi de cei dragi!

miercuri, decembrie 16

Ruj rosu, glitter si gloss

Be THE ONE, not anyone.
Sambata seara, singura in camera de camin, e timp destul pentru meditatii mai mult sau mai putin filosofice. In timp ce restul lumii sta linistita acasa, in mijlocul patului in care s-a obisnuit sa doarma, in fata televizorului, asteptand sa inceapa o emisiune oarecare sau un film banal, eu stau in camin. Nimic fun sau interesant de facut, nimeni prin preajma sa pot socializa. Imi aduc aminte de filmele pe care le-am vazut aseara la Miruna sau de saptamana trecuta cand am fost la cinema. In orice caz, plictiseala e prea mare ca sa imi pot gasi ceva de lucru. Asadar mi-am facut. Am inceput sa imi imaginez fel de fel de chestii, povesti, scenarii posibile sau imposibile. Am creat personaje (mai mult fictive), situatii, actiuni pe care ar putea sa le intreprinda. Nu a durat mult toata smecheria si m-am plictisit. Nu sunt in stare sa creez vietile unor oameni sau sa le curm. Nu pot sa le dau de facut teme pentru acasa. Am renuntat... Intre timp plictiseala se agrava. Mai primesc un telefon, port o dicutie decenta, inchid, apoi revin la peisajul de la mine din camera. Uff, nu e bine sa fii de unul singur sambata seara si sa ajungi sa iti inchipui tampenii. Stiu, era mai bine acasa, alaturi de cei dragi sau pe capul prietenilor, prieteni care imi sunt aproape chiar si acum, dupa atat timp, relatii care dureaza in ciuda tuturor urarilor de rau si incercarilor de a face o "lume mai buna, fara mincinosi si ipocriti" (incercari esuate de altfel, viata e roz chiar daca nu multora le convine).
Ador prieteniile care dureaza, imi place mult de tot ceea ce se intampla in jurul meu in perioada asta. Capat mult mai mult curaj si asta ma duce cu gandul la unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut pana acum: "Ruj rosu pentru zile negre" (Why I Wore Lipstick to My Mastectomy). Comparatia e dusa la extrem, ideea insa e aceeasi. Curaj, tupeu, sustinere din partea celor din jur, dar numai un singur lucru te poate face sa mergi cu incredere mai departe. Pentru Sarah Chalke (personaj interpretat de Geralyne Lucas) a fost rujul rosu. Pentru mine existentiale sunt prietenia si dragostea.
Nu as da viata pe care o am pentru o alta mai buna pentru ca nu gasesti pe strada prieteni adevarati ori bunavointa din partea strainilor.
Prefer un ruj rosu, glitter si gloss pentru ca tot ceea ce ma inconjoara sa capete stralucire.

sâmbătă, octombrie 31

:)

I think I'm gonna love this year's Halloween.

marți, septembrie 29

Am invatat

A trecut foarte mult timp de cand am postat ultima data. Din lipsa de timp, chef, inspiratie, din dorinta de a fi linistita, de a admira ce ma inconjoara, poate pentru ca am fost egoista si am vrut sa ma bucur de ceea ce mi se intampla... Nu stiu. Cert e ca mi-e tare bine.
Am gasit zilele astea niste randuri ale lui Octavian Paler care imi plac foarte mult si ma gandeam sa vi le impartasesc si voua. E atat de mult adevar in ceea ce spune... Eu cred ca am invatat deja ceea ce spune el. Voi? Daca aveti putin timp, va rog sa cititi!
.
.
"Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebiue să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău. Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta. Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit."

marți, iulie 14

13

Flowers and butterflies,
Cups of tea and ciphers,
Glasses of wine and limits,
Cherries, strawberries and rice...
Who the hell throws the dice?

sâmbătă, mai 30

Iar...

Iarasi, din nou, inca o data...
Ma simt obosita, mai obosita ca niciodata. Azi de exemplu, m-am trezit la 12, mi-am baut cafeaua, am savurat vreo trei tigari, am citit si apoi am adormit iarasi. Pana pe la 18. M-am saturat de cearcanele astea (bine ca exista fondul de ten sa nu le vad decat dimineata devreme).
Mi-e dor de omul meu de pe scari, care sa ma priveasca si sa imi analizeze faptele, sa imi spuna ca gresesc sau ca nu e bine ceea ce fac.
Mi-e greu...

miercuri, mai 20

Astept

Mi-e dor sa beau linistita cafeaua de dis-de-dimineata, mi-e dor sa fumez o tigara nestingherita, negrabita de nimeni si de nimic. Mi-e dor sa stau pana tarziu in noapte afara, sa simt racoarea noptilor de vara, sa imi stiu prietenii langa mine.
Mai e putin... Foarte putin!
Astept...

miercuri, mai 13

"Ca sa te iubim mai mult..."

In jurul meu numai tacere... Liniste... Amintiri...
Stiu ca au ramas cuvinte nespuse, stiu ca as vrea mai mult decat oricand sa ascult povestirile alea pe care mi le-ai promis... Acum nu imi ramane decat sa imi inchipui totul...
.
.
.
Am invatat ce inseamna sa fii OM... Stiu... Cuvinte nu am, numai sentimente...

joi, mai 7

Panza de paianjen

Nu e vorba numai de cartea Cellei Serghi, dar de la asta a plecat intregul articol.
Ma gandesc involuntar la anumite lucruri care au fost povestite in carte. Poate pentru ca am ramas impresionata. Nu doar de modul de a scrie al autoarei, ci si de intreaga poveste. Este vorba de viata, de dragoste, de mentalitati si concepte, de timpuri trecute si de intamplari de-atunci. Nu am crezut cand toti imi spuneau ca e faina cartea. Imi spuneam ca o sa fie o alta carte, inca una citita si pasibila de critici serioase. Din fericire a fost peste masura asteptarilor. Naratiunea decurge in cel mai placut mod, pe doua planuri ce se contopesc neasteptat de bine, personaje perfect conturate, ce isi dezvaluie caracterele pe parcursul intregii carti. Ma speriasem de titlu, credeam ca nu va avea nicio legatura cu faptele, ca e pus la intamplare. E prima carte a Cellei Serghi care imi cade in mana si ma impresioneaza, dar ma bucur. O panza...
De fapt, intreaga noastra viata este o panza de paianjen in care ne agatam din cand in cand, in care ne incurcam, ne prindem si incercam sa scapam. Si gresim, gresim de fiecare data. Ii invinuim pe cei din jurul nostru, ii tragem la raspundere, ii resposabilizam pentru propria noastra viata. Fiecare nod, fiecare punct de intalnire reprezinta ceva. Brodam pe marginea panzei, ii realizam modelul pe care ni-l dorim, pe care il consideram adecvat. Dar s-ar putea sa ne pierdem in detalii, sa ne poticnim in anumite puncte. Gresim pentru ca prin tot ceea ce facem ne indepartam de esenta, de valori si de adevar. Ne complacem in situatii ridicole si nedemne de noi, ne lamentam, ajungem la un nivel pe care refuzam sa il constientizam. Ne straduim sa ne debarasam, sa uitam ca este propria noastra viata, ca ar trebui sa ne bucuram de ea, sa fim fericiti in fiecare moment al ei. Toate au un motiv, toate intamplarile prin care suntem nevoiti sa trecem, toate situatiile inevitabile. Finalitatea lor poate ca va fi benefica, probabil ca va reusi sa ne lamureasca anumite indoieli, nesiguranta de mai devreme va capata cu totul alte conotatii, va putea fi cu totul altfel interpretata.
Au trecut cateva luni bune de cand stau in Bucuresti si de cand m-am schimbat. Viata mea acum este alta si vad altfel lucrurile. Ma las afectata de anumite lucruri, dar intr-o masura mai mica decat de obicei. Fericire pe toate planurile... Si asa sper sa ramana.
Imi place panza mea de paianjen.

PS: Asta o sa fie o zi de tinut minte. Imi place 7 mai...

joi, aprilie 9

Fuck you very much

Imi place melodia asta mult de tot. E de pe albumul lui Lily Allen, "It's not me, it's you"... Si... cred ca este un mesaj destul de bun pentru toti mitocanii, nemernicii, ipocritii, toti baietii care isi bat joc de fete intr-un fel sau altul, direct sau indirect. E cu directie postul asta! Clar! AICI melodia!
.
.
Lily Allen - Fuck you very much
.
Look inside, look inside your tiny mind
Then look a bit harder'
Cause we're so uninspired, so sick and tired
Of all the hatred you harbor
.
So you say it's not okay to be gay
Well, I think you're just evil
You're just some racist who can't tie my laces
Your point of view is medieval
.
Fuck you, fuck you very, very much'
Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch
.
Fuck you, fuck you very, very much'
Cause your words don't translate
And it's getting quite late
So please don't stay in touch
.
Do you get, do you get a little kick
Out of being small minded?
You want to be like your father
It's approval you're after
Well, that's not how you find it
.
Do you, do you really enjoy
Living a life that's so hateful?
'Cause there's a hole where your soul should be
You're losing control a bit
And it's really distasteful
.
Fuck you, fuck you very, very much
'Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch
.
Fuck you, fuck you very, very much
'Cause your words don't translate
And it's getting quite late
So please don't stay in touch
.
Fuck you, fuck you, fuck you
Fuck you, fuck you, fuck you
Fuck you
.
You say you think we need to go to war
Well, you're already in one
'Cause it's people like you that need to get slew
No one wants your opinion
.
Fuck you, fuck you very, very much
'Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch
.
Fuck you, fuck you very, very much
'Cause we hate what you do
And we hate your whole crew
So please don't stay in touch
.
Fuck you, fuck you, fuck you
Fuck you, fuck you, fuck you

joi, aprilie 2

Poveste

S-a trezit de dimineata cu fata la cearsaf. Sunase ceasul, dar cine sa il auda?! Oboseala acumulata de-a lungul timpului isi spune cuvantul. Era trista, cosmarurile ii dau iarasi batai de cap. Nu putea spune ca se repeta, dar se trezeste tremurand, plangand, suferind inauntrul sau. Incearca de ceva timp sa gaseasca o explicatie pentru tot ce i se intampla. Fara folos.


Mirosul de menta, emisiunile proaste de la televizor, cafeaua aia care zace pe aragaz de ieri... Asteptase niste prieteni pe la ea, dar n-au venit... Renuntase sa isi mai puna intrebari legate de motivele lor, renuntase sa caute explicatii. E mult mai simplu sa accepti ceea ce se intampla decat sa gasesti rostul tuturor faptelor pe care le vezi sau prin care treci. E mult mai usor sa te conformezi cu anumite chestii decat sa cauti nod in papura. Fara niciun fel de batai de cap... E mai bine asa...


Asteptarea, nesiguranta, sufletul ei, toate dor. Se aseaza pe canapea, analizeaza din nou decorul, vrea sa evadeze. Pune pe repeat melodia ei preferata. Si o asculta la nesfarsit. Vecinii nu s-au saturat oare? Nimic din tot ceea ce face sau spune nu mai are niciun sens.


Asteapta sa apara cineva care sa schimbe totul, sa ii dea motive sa fie fericita, sa zambeasca la fel cum o facea inainte. Nu mai e mult pana mai e foarte putin.
Stai uneori si te gandesti cine, de ce, cum, pentru ce... Si nu gasesti raspuns. Acum chiar nu mai vreau sa mai aflu nimic. Nu stiu daca asta reprezinta plafonare sau acceptare. Poate ca nici nu ma intereseaza... Sau poate ca da. Poate ca sunt versiunea matura a Mariucai. Sau poate ca nu. Prea multi "poate" si prea putini "deloc", prea multe fapte si prea putine vorbe.

marți, martie 17

Mardi

J'aime...
J'adore...
Je te confie tous mes sourirs...
Je te donne mon amour, mes pensees...
La citadelle, les hommes, les sentiments, le courage, l'ambition.
Nous sommes toujours les memes, mais ils changent leur attitude et leur capacite d'evaluer les situations.
Joyeux enfants!
J'aime...
Bisoux!

luni, martie 9

Articol de 9 Martie

Nu e un articol de urat "La multi ani" nimanui, desi ar fi cazul, nu e un articol de 8 Martie si nici cu ocazia sarbatoririi celor 40 de mucenici. Este o succesiune simpla de randuri dedicate Laurei Stoica.
Au trecut trei ani de cand a murit, trei ani de cand Dumnezeu se bucura mai mult decat noi de vocea ei incredibila. Pentru ca asta vreau sa cred despre toti oamenii buni care au plecat acolo sus.
Stiu ca se spune despre poporul roman ca isi aduce aminte de marile valori si le pretuieste numai dupa ce au murit. Sincer, cam asa sta treaba. Le inaltam un piedestal dupa ce devin ingeri. Pana atunci preferam sa spunem ca exista, sa ii ascultam din cand in cand si sa ne bucuram.
O ador pe Laura Stoica, ii ador vocea. Fredonez melodiile ei de cand ma stiu. Dar nu pot sa spun ca sunt cel mai mare fan, as fi ipocrita daca as face asta. Sunt doar un om care ii asculta melodiile si acum, caruia i-a placut intotdeauna de ea si care regreta ca a plecat.
Melodia mea preferata este "Asa frumoasa". Imi aduc aminte ca am vazut emisiunea lui Teo atunci. In orice caz, melodia este o dedicatie pentru toate persoanele care iubesc si sunt iubite.
Probabil ca unii ma considera ciudata, dar acest articol il dedic Laurei si vocii ei. Macar atat pot sa fac si eu, doar sunt un muritor de rand.
Seara faina tuturor!

marți, martie 3

Normalitatea cui?!

Z: - Tie ti se pare ca suntem o familie de oameni normali?
G: - Normalitatea... Normalitatea e cea pe care ne-o creeam noi, nu cea pe care ne-o impun ceilalti!
.
.
[Offtopic: Primavara incepe cu tine - Asta-i pentru toti indragostitii!]
.
.
Ce imi pasa mie de ceilalti, de societate? De ce ar conta ce vor ei atata timp cat fericirea mea nu se incadreaza in regulile lor? De ce imi spun mie X si Y ca trebuie sa fac asa sau altfel ca sa imi fie bine cand mie nu imi e?
Nu am reusit niciodata sa zambesc la glumele tuturor, nu am reusit niciodata sa fac ce vor unii sau altii. Nu sunt rebela, poate putin independenta, dar clar sunt realista! Sunt constienta de ce mi se intampla, de ce e in jurul meu, de ce-i bine si ce-i rau.
Stiu cand sunt fericita si care sunt caile prin care sa ajung acolo. Nu pot sa accept sfaturile celorlati sau sa le pun in aplicare de vreme ce mie nu imi aduc nimic bun. M-as minti pe mine, dar si pe cei din jurul meu, iar eu nu fac asta. Asa ca joc dupa regulile mele, astfel stiu ca n-am sa regret. E, in fond si la urma urmei, decizia mea. Ar insemna sa imi para rau de ceva ce la un moment dat am considerat ca e bine, ar insemna ca sa imi contest propriile decizii, sa fiu in contradictie cu mine. N-am sa fac asta, n-am sa accept cu o atat de mare usurinta parerile unora sau altora, n-am sa fiu eu insami un paradox... Sper ca am fost destul de clara.
Ipocrizie, nemernicie, falsitate, ironie... Fac apel la toate astea din cand in cand, dar numai in momentele oportune, cand chiar merita, cand cineva ma provoaca sa fiu asa pentru ca nu-i pur si simplu felul meu de a fi... In schimb voi, fratilor, ar trebui sa mai luati o pauza! Nu am nevoie de false prietenii, nu am nevoie sa imi aduca cineva aminte de prietenii, de trecut, de fericire. Stiu prea bine ce a fost... Dar daca celuilalt nu ii pasa, daca prefera sa spuna prostii, sa ma denigreze in fata celor din jur, sa adopte o atitudine demna de... Pardon, nu-i demna de nimic... Nici macar de mila. Nu mi-e rusine de nimeni, nu am niciun regret in ceea ce ma priveste, dar nu cred ca faptul ca sufar pana si in momentul de fata este foarte normal. Ar fi trebuit sa trec peste. Iata ca nu se poate!
Unora le place sa discute cu altii, nu sa spuna in fata ce se intampla, ce nu le convine, ce-i incorect din punctul lor de vedere. Asta-i lasitate! Faceti apel la tupeu, caci aveti, mult de tot, numai ca nu il folositi cand trebuie!
Poate cineva reuseste sa inteleaga ceva din tot ce am scris! Tare mi-e ca nu o sa se intample. Oricum, ma simt bine ca am scapat de o mica parte din furia asta. Imi cer in schimb scuze ca v-am plictisit pe voi, cititorii mei.
.
.
Salutari tuturor!

duminică, martie 1

Articol de 1 Martie

De ce un vis te poate face sa plangi si sa ajungi sa tremuri din toate incheieturile? De ce toate senzatiile si sentimentele alea sunt atat de reale?
Si ma framant, iar, din nou, inca o data... Pentru ca pot si pentru ca stiu sa fac asta mai bine decat oricine altcineva.
In orice caz, e 1 Martie si se zice ca a venit primavara. I-am urat bun venit cu fetele la un pahar de vorba azi-noapte. O sa fie de bun augur!
.
.
O zi cat mai placuta tuturor!
.
.
["Primavara, soarele se joaca-n mana ta....."]

sâmbătă, februarie 21

Pentru ca stiu sa visez

Off, nu-mi vine sa cred. Sunt la munte, tin laptopul asta in brate, scriu un articol, iar din toate partile sunt inconjurata de peisajul asta superb. Munti, multi munti, brazi cati vezi cu ochii si zapada cat cuprinde.
Oamenii sunt geniali, sunt incantata peste masura de tot ce-i aici.
M-am linistit, de fapt, sunt linistita de ceva timp, iar eu de asta am nevoie. Liniste sa pot sa am grija de mine si de cei din jurul meu, sa pot gandesc limpede, mai limpede ca niciodata. De-asta trebuie sa tin cont.
Cand cineva conteaza pentru tine, esti fericit. Cand la randul tau contezi si tu pentru aceeasi persoana, e noroc. E norocul pe care il astepti. Asta-i un fel de concluzie pe care am tras-o eu de-a lungul timpului. Sa stii ca o anumita persoana se gandeste la tine inainte sa adoarma, sa astepti sa sune sau sa dea un semn de viata, sa ai sufletul mic pana auzi ca ii e bine, sa te asculte cineva, sa te inteleaga, sa nu tipe sau sa iti reproseze mereu ca ai facut sau n-ai facut ceva, sa fii impacat ca ai cu cine discuta. Cineva sa fie mereu acolo ca sa te tina in brate, ca sa iti spuna ca esti ceea ce vrea, cred ca nu cer prea mult nici eu, nici cei ca mine. Cred ca avem doar bun-simt. Si stim ce vrem.
Nimic nu-i imposibil, nimic nu-i greu, totul trebuie sa fie exact cum visam. Pentru ca stim sa visam, pentru ca putem.

marți, februarie 17

20 si 8 zile

A mai trecut unul. Inca un an. Cica sunt douazeci la numar. Treaba e ca nu simt ca am 20. Nu cred ca sunt mai inteleapta, mai calculata sau mai sigura pe mine. Nu cred ca m-am schimbat in vreun fel. Sau poate ca da, oricum nu eu sunt cea care ar putea sa isi dea seama.
Am zis ca nu vreau sa primesc nimic de ziua mea. Dar am primit cate si ce nu ma asteptam. Ii ador pe-ai mei, imi ador prietenii si noii prieteni. Toate cadourile au fost peste masura asteptarilor. Va multumesc din suflet pentru tot!
Maine va fi frumos, abia astept sa vina seara, iar weekendul asta o sa fie genial. Detasare de toti si toate, poate si de mine. Oricum, tot va fi altceva decat acasa. Oameni noi, locuri noi, glume noi. Am nevoie de asta. Aveti grija de voi!
Seara faina!

duminică, februarie 8

All day long cigarettes

Tigari de dimineata, de mic dejun si de amiaza.
Tigari cu prietenii, tigari pentru nervi si anti-stres.
Tigari pentru suc, pentru cafea si pentru ness.
Totul e inconjurat intr-un fum dens si plin de mister.
Respiram aer plin de agitatie si tristete. Sau poate de fericire, dar mult prea rar.
Tragem adanc in piept doze imense de nicotina, gudron si monoxid de carbon.
Ne intoxicam si ne place. Constient facem asta. Si nu ne opunem.
Socializam in felul asta, ne imprietenim prin intermediul tigarilor...
Suntem dependenti, dependenti de chestiile astea pe care le aprindem la fiecare 5 minute de plictiseala.
Nu ne place sa ne priveze cineva de viciul asta, de dreptul pe care consideram ca il avem pentru fumat.
Si ne place. Si n-o sa renuntam. Pentru ca nu avem vointa.
.
.
.
"You're the reason why I'm thinking I don't wanna smoke all these cigarettes no more."

joi, februarie 5

Lasa-ma sa-ti arat

Soarele apare atunci cand fericirea se iveste la orizont.
Am facut o plimbare azi-noapte de mai bine de jumatate de ora. Volumul la maxim si melodia asta pe repeat: Bitza si Loredana. Sunt versuri care ma socheaza de fiecare data, care ma pun pe ganduri, care ma fac sa realizez anumite lucruri ori de cate ori ascult piesa. Singura pe strazi, in trafic numai eu si alti cativa bezmetici care cine stie ce treaba aveau. Nu conta asta. Ploaia se oprise, fericire.

duminică, ianuarie 25

Duminica asta

GATA! Schimb subiectul. Voiam sa postez ceva, altceva decat ceea ce urmeaza pentru ca sunt intr-o anumita stare. Si nu merita!
Asa ca... Sa radem putin! Tot Mihai Bendeac este de vina pentru cele cu urmeaza.
E o discutie intre sot si sotie pe tema "Ce mananca vulpea". Si sa vedeti ce iese!
.
.
<<
Copilul: -Vulpea ce mananca?
Mama: -Pai animale mici, pasari, PESTE…
Si a inceput nebunia!
Tata: -Cum sa manance peste, femeia lu’ Dumnezeu?!
Mama: -Pai de ce sa nu manance?! In Ursu’ pacalit de vulpe nu mananca?!
Tata: -Nu-l mananca! Doar isi bate joc de urs!
Mama: -Dar mananca si pestele!
Tata: -NU-L MANANCA! Si plus de asta e o poveste! Dupa logica ta rezulta ca toti caii mananca jaratec…
Mama: -Vulpea mananca peste!
Tata: -Daca esti asa desteapta, cum il prinde?!
Mama: -Pai nu-l prinde! Mananca doar daca gaseste!
Tata: -Unde? La Carrefour?!?!
Mama: -NU!!! Uite draga… Daca ii dau la gradina zoologica ingrijitorii, mananca!
Tata: -Esti nebuna! Pai mananca si napolitana Joe daca-i dai!!! Scrie taticule acolo in caiet: Vulpea mananca cascaval Delaco, crema Finetti…! Si daca te intreaba invatatoarea de ce, spune-i ca asa vrea ma-ta!
Mama: -Eteeee….exagerezi!
Tata: -Mai.., copilul asta trebuie sa treaca ce mananca animalul in mediul lui natural!
Mama: -Pai vulpea mananca peste si in mediul natural!
Tata: -Divortez!
>>
.
.
Bendeac, esti genial! Ai un frate si niste parinti a-ntaia! Nici nu ma mir cu cine semeni! Spor la scris! :D

miercuri, ianuarie 21

Impresii de azi

Simplu, clar si concis.
Am fost pana pe Lipscani, niste treburi de rezolvat, apoi la "MEC" la Unirii, iar in final acasa. Am luat 21 de la Sf. Gheorghe si am ramas putin uimita.
In dreapta mea, pe scaunul de vis-a-vis era o doamna, destul de impunatoare si masiva. Ochelari maini groase, un pix rosu si coli albe. Pareau a fi subiecte de bac la matematica. Uitandu-ma putin mai atent am observat formule si unitati de masura din fizica (intensitatea curentului electric, V). Deci era profesoara de fizica. Nu mai vazusem de ceva timp o persoana care sa corecteze lucrari cu pixul rosu, deci mi-e dor de mama si de pixurile ei, mi-e dor sa vad cum ii chinuie pe copiii aia dandu-le note mici pentru ca nu au invatat, mi-e dor de vraful ala de teste care trebuia corectat de azi pe maine. Si... Ii compatimesc pe cei care dau acum bacul. Daca au nevoie de sustinere, aici sunt. Stiu ce inseamna stresul si agitatia dinainte de perioada aia, stiu ca toata lumea iti sta in cap si vrea sa faci aia, aia si aia, ca viitorul tau depinde de rezultatele pe care le vei avea si da, au dreptate. O parte din viitorul acela este ascuns in spatele a 6 probe si o admitere dificila. Imi aduc aminte de anul trecut si de ce s-a intamplat cu mare drag, bineinteles, cu mici exceptii.
Privirea mi se indrepta in coltul opus.
In fata mea, o batranica ce-si varsa lacrimile si suferea. Nu stiu de ce, nu stiu daca era din cauza cuiva sau era doar trista. As fi vrut sa ii aflu povestea. Cred ca avea aproape de 80 de ani, cu basmaua pe cap, la fel ca batranele de la tara, era imbracata simplu si totusi... Ridurile ei ascundeau o poveste destul de amara. Chinuita si ingandurata a ramas in acel 21, probabil indreptandu-se spre o destinatie care sa ii aduca putina liniste. Sa-si fi pierdut sotul in razboi? Sa fi suferit de o boala grava de inima? Sa ii fie nepotii sau copiii bolnavi? Sau poate si-a pierdut casa si va ajunge la fel ca batranelul acela de la urgente, pe strazi, si va ajunge sa cerseasca.
Sunt atatea intrebari pe care ti le poti pune daca vezi un om fie si pentru 3 minute. Cel putin mie asa mi se intampla.
Am inceput sa imi aduc aminte si sa conturez povesti.

marți, ianuarie 20

Georgeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

Asta este un articol pur si simplu pentru publicitate. Dar nu publicitate pentru orisicine, ci pentru George Hora, v-am mai spus despre el. Dupa ce a castigat Battle of Songs, cum prea bine i-am spus ca o sa se intample, acum are alte ganduri si planuri. Ii place tare mult sa stea in studio, in ultima perioada colaboreaza cu Puya, dar nu a omis faptul ca ar mai putea participa inca o competitie, despre Eurovision este vorba. Super compozitorul a inscris 5 piese pentru preselectie: Loredana Schelaru - Without ya, trei piese interpretate de Alin Nica - Fernando, 24 7 si Don't leave, iar cea de-a cincea este interpretata de el, melodia pe care eu o ador si careia i-am dedicat un articol special - Sa ma iubesti.

Si, vesti bune, in a doua semifinala a intrat melodia lui Alin Nica - Don't leave. Desi, am o vaga banuiala potrivit careia si prin prima semifinala exista o melodie care are putintel amprenta lui.


=))) In urma documentarii aprofundate am gasit asta:


<< Compozitorii si cantaretii inscrisi la Selectia Nationala Eurovision lucreaza la versiunile finale ale melodiilor cu care participa anul acesta in cadrul concursului, pentru a se prezenta la un nivel cat mai inalt. Escvision.eu va prezinta in exclusivitate versiunile de concurs ale melodiilor "Don`t leave", cantata de Alin Nica si "Perdoname", cantata de Juan Xavier. Compozitorul lor, George Hora, ne-a explicat ce fel de modificari au suferit piesele: “Nu sunt modificari majore, sunt alte sound-uri si chitari reale pentru ca ceea ce am trimis noi la preselectie, a fost un simplu demo. La piesa "Perdoname", compusa in colaborare cu solistul ei, Juan Xavier, am modificat putin finalul”. >>
.
.
Sunt un mic geniu! :))
In orice caz, bafta multa, baieti!

duminică, ianuarie 18

En avant

Ok, o facui si pe asta. Varsai vin pe tastatura si bineinteles ca laptopul miroase a bautura acum. Sunt un mic geniu...
Pe de alta parte, maine am primul examen pe bune din viata mea, adica primul examen din prima sesiune. E cam ciudat, mi-e frica, recunosc, dar asta e. Mai am putin de studiat, dar trebuie sa le pun la punct.
Anyway, sunt putin cam agitata, dar o sa treaca si asta, nu? Ca de obicei, sentimentele imi dau batai de cap. Si tot ca mai intotdeauna, nu intereseaza pe nimeni asta, nu? Ma gandeam eu. Am dreptate de fiecare data. Sa imi schimbe cineva parerea, e cam greu. E nevoie de mult prea multe chestii ca sa se ajunga la performanta asta. Desi cineva ar putea. Dar... Mai conteaza?
Never mind. Totu-i bine si asa o sa ramana pentru ca nu vreau sa se intample altceva. Depinde numai de mine ceea ce va urma. Starea mea de spirit nu are de ce sa se schimbe. Sunt linistita, impacata cu toti si toate, ma rog, aproape toate.
Si totusi, vreau sa treaca perioada asta cat mai repede, sa ajung acasa si sa dorm pana ce organismul meu va atinge limita maxima de odihna. Sa ma bucur de patul meu urias si de faptul ca nu ma deranjeaza nimeni, sa dau putin de-o parte chestiile negative si sa fac putina ordine prin ganduri.
Need some help... And a little bit of affection. Am I asking too much? :)

sâmbătă, ianuarie 17

Leapsa - Part Two


Tot de la Adrian, ca altfel nu se putea. ;))

Cica se numeste 4x4. Adica trebuie postez a 4a fotografie din folderul cu numarul 4. Foarte dragut! Si spre surprinderea mea e tocmai folderul cu fotografiile care ma fac sa zambesc de fiecare data!

Mare 2008 - Saturn - Prima data cand am ajuns la mare dupa destul de multicel timp

vineri, ianuarie 16

Leapsa - Part One

Primesc cu drag de la Adrian leapsa de zilele trecute potrivit careia ar trebui sa spun 11 lucruri despre mine. Imi place ideea de "11", ca nu mai e 10, ci "11", unul din numerele mele preferate.


Asadar:

1. Am aproape 20 de ani si in ultima perioada am crescut cat altii in 10.

2. Sunt energica si plina de viata, dar cand ma supar, se intampla din fericire foarte rar, nu ma mai scoate nimeni din starea respectiva. Ooops... Ba da, exista si niste exceptii!

3. Imi ador prietenii, tin la ei mult, mult de tot si nu i-as da pentru nimic in lume.

4. Imi place Bucurestiul, agitatia si diversitatea asta din fiecare zi.

5. Copilul din mine isi face simtita prezenta de fiecare data. Imi place sa cred ca intotdeauna va ramane o doza de inocenta, candoare si pofta de joaca. A, si apropo de copilarie... Ciocolata e preferata mea. ;))

6. Ador marea, este locul meu preferat. Ma linisteste, ma calmeaza, ma face sa vad totul dintr-un alt punct de vedere, mult mai calculat.

7. Sunt sociabila si imi place sa descopar lucruri noi. Asa ca, daca s-ar putea sa calatoresc tot timpul si sa vad locuri interesante, ar fi perfect.

8. Mi-e intotdeauna dor de „acasa”, sa simt ca tuturor le-am lipsit, ca sunt mereu binevenita. Si, inca ceva, ca atunci cand conduc si tata este in dreapta, nu mai comenteaza, nu de-alta, dar nu mai are de ce. ;))

9. Sunt incredibila cand ma impiedic, toata lumea este in delir. N-am nevoie de polei sau drum periculos. NU! Drumul perfect uscat si in linie dreapta s-ar putea sa aiba niste mici deficiente pe care numai eu sa le gasesc. Daca mai sunt si scari, atunci e senzatie! Toate astea mi se intampla numai cand sunt inconjurata de oameni, singura parca ma mai descurc. :D

10. Sunt indragostita de iubire si iubesc in felul meu.

11. Sunt fericita si asa vreau sa raman mereu!

marți, ianuarie 13

Marti 13

Mai, oameni buni, nu era de ajuns ca ziua de marti e oricum naspa??? Trebuia sa i se mai alature si mult prea norocosul 13?!
Dragii mei, iubitul meu frate e nascut intr-o zi de marti 13 si are noroc cu carul. Eu nu sunt frate'miu.. La mine noroc ar fi sa nu am ghinion ca numai belele se tin de capul meu.
Sa vedeti...
Azi am avut un test, suuuuuper test, m-am dus oleaca varzuca, sper sa fie bine. Ca si cand nu era de ajuns stresul cauzat de profu' de la seminar, ne-am dus si noi, grupa 1013, constiinciosi ca intotdeauna, la ore suplimentare de matematica. Am crezut ca stam in limita bunului simt, ca sesizeaza si profa cata seriozitate e pe capul nostru, mai ales la sfarsit de semestru. N-am rezolvat absolut nimic, n-am primit nici notele de la lucrare, nici temele noastre nu le-a vazut nimeni, asadar ne-am luat teapa.
Plus ca, la cat de ametita sunt, am uitat sa ii aduc Anei caietele. Scuzeeeeee...
Aduceti-mi aminte sa ma feresc de zilele de marti 13, de oamenii care nu au scopuri precise.
A, da... Si inca ceva. Sa ma feresc de mine. I'm a menace!
.
.
Later edit: Rugati-i pe cei de la RATB sa nu mai iasa la dat amenzi in zilele de care am vorbit, nu de-alta, dar ramane Nica sarac. ;) Hai... Mai e altcineva ghinionist azi??

luni, ianuarie 12

Helppp...

Dragii mei, vreau si eu o explicatie!
Va rooog! Ca eu nu pot sa gasesc nici macar o bucatica...
De ce nu am somn noaptea? De ce ma uit din ora in ora la ceas in speranta ca o sa se faca in sfarsit timpul sa ma trezesc? Si atunci cand trebuie sa imi fac curaj sa ma dau jos din pat mi se face dor de leneveala si pot sa dorm in sfarsit? Si asta mi se intampla de fiecare data cand dimineata am lucruri de rezolvat.
Sunt un fenomen. Si treaba e ca nu ma mai recunosc. Inainte dormeam 24/7, iar noaptea era momentul preferat pentru dormit. Dar acum?! Acum as dormi ziua si noaptea as face treaba din timpul zilei...
Off... Greu e sa fii mare, sa cresti si sa vezi cum a trecut timpul pe langa tine, ce frumos era odata si cat de dificil e acum.
Destul cu atatea jale, vine sesiunea!
V-am lasat pentru moment! Ma duc sa rezolv niste probleme!
O zi cat mai placuta!
.
.
Later edit: O solutie ati putea sa imi oferiti? Chiar am neaparata nevoie. Mersi frumos!

sâmbătă, ianuarie 10

De-acord cu Bendeac?

Bendeac zice pe blogul lui asa:


TOP 10 LUCRURI PE CARE O FEMEIE LE POATE SPUNE IUBITULUI CA SA FIE SIGURA CA O PARASESTE
1.”Ce frumos ar fi sexul cu tine daca n-as sta cu grija sa simulez la timp orgasmul…”
2.”Pacat ca nu sunt lesbiana.Poate atunci as fi placut-o pe maica-ta…”
3.”Ce fericita am fost cand te-am vazut prima oara dezbracat! Dupa atatea scule mari, tu esti o vacanta binemeritata…”
4.”Iubituleeee! Ti-am facut telina cu maioneza! Pricepi aluzia?”
5.”AIA e periuta ta?!?!?! De 2 luni spal WC-ul cu ea!!!”
6.”Vreau o nunta simpla. Ceva intim. Maxim 300 de invitati…”
7.”Nu trebuie sa te simti prost ca eu castig mai mult ca tine iubitule. Uite,ia 50 de mii fugi si incalzeste-mi si mie masina…”
8.”Iubire, m-ai inselat vreodata?! Te rog eu spune da ca sa fim chit!”
9.”Ahhh! Daaaa! Ohhhh! Daaaa! Asa! Da! Da-mi-o tare!!! Ohhhh! Geluuuuu! Pardon… Sorin….”
10.”Te-am inselat cu…” (si ii spuneti un nume de vedeta. Atentie! Ca sa fiti sigura ca va crede nu alegeti urmatoarele nume: Traistariu, Botezatu, Solcanu.)



Are dreptate, baieti???? :))))

joi, ianuarie 8

Un fel de pledoarie pentru azi si viitor

Dezamagitor, trist, neasteptat, suparator, enervant, uimitor, determinant pentru ceea ce va urma.
Cateva cuvinte pentru a descrie ziua de azi.
Nu am chef de comentarii inutile si fara rost. Rezumatul e de ajuns. Mai multe batai de cap nici ca vreau sa am, desi, din cate se pare, as cam avea parte de ele. Se schimba situatia. Clar.
.
Trecand la alt subiect mult mai dragut, in Bucuresti ninge, parca cerne buna faina. Treaba e ca la buna acasa nu aveam parte de blocaje in trafic sau ciocniri. Sunt curioasa anul asta cat va rezista mult iubita noastra capitala pana sa se declanseze scenariul de cosmar. Anul trecut a nins si nametii de zapada au salasluit pana in martie pe trotuare. Anul asta poate scapam de povesti si o sa fie o iarna pasnica. Nu de-alta, dar nimeni din cei care ar trebui sa se ocupe de bunul mers al lucrurilor nu face asta. Comoditatea, lenea, plictisul, dezinteresul sunt motivele cele mai probabile pentru lipsa de preocupare.
Daca primarul sau subalternii lui nu tin cu locuitorii Bucurestiului, poate o face Doamne-Doamne.
.
Un fel de pledoarie pentru ziua de azi si pentru viitor.

duminică, ianuarie 4

Inceput de 2009

Gata! S-a dus si decembrie, s-a dus si vacanta de iarna, au trecut toate clipele pe care le-am petrecut alaturi de cei dragi. Familie si prieteni de suflet.
Dupa un Craciun linistit, cadouri si fericire deplina, au urmat cumparaturile pentru noaptea de Revelion facute in Metro la 1 a.m. cu gasca, distractie garantata. Ziua a 31a a lunii decembrie a fost foarte speciala. Am avut parte de agitatie, discutii, prieteni, dragoste, bucurie. Sunt fericita acum. Si stiu si de ce. Multe lucruri s-au clarificat, 2009 a venit exact asa cum trebuia, sper sa fie totul bine de acum incolo... Imi iubesc prietenii, iubesc oamenii care imi sunt aproape, iubesc chestia asta care se numeste viata, ce sa mai, iubesc totul...
Acum am revenit in Bucuresti. Viata o sa isi reia cursul normal, de la capat si inca o data, cu voce tare, bucurie incorigibila si multa speranta ca tot ce va urma va fi bine. Trebuie sa scap insa de cosmarurile care imi dau batai de cap de cateva nopti incoace. Chiar am nevoie de putin ajutor si niste sfaturi. Se ofera cineva?
Si totusi...
Bine ai venit 2009, te-am asteptat cu bratele deschise, acum insa vreau sa te ridici la nivelul asteptarilor mele.
Sper, cred, vreau!