sâmbătă, septembrie 27

Sambata

Inca putin si am plecat... Nu mai sunt nici 24 de ore si am zbughit-o. Ma asteapta facultatea si garsoniera pe care o ador!
As fi ipocrita daca as spune ca nu e un nou inceput sau ca e la fel ca orice alta chestie pe care o fac in fiecare zi. Nu... Dimpotriva. Sunt mult mai multe implicatii. Dar, cum zice lumea, este vorba de timp. Si ma enerveaza tacerea... Si jocul pe degete... Si tinutul in suspans...
Nu o sa am net ceva timp, asa ca o sa comunic mai greu... Articole... Sa vedem...
Sa va distrati si sa aveti parte de tot ce e mai bun!
Cu bine...

joi, septembrie 25

Fara

Stiu ca nu dormi. Te gandesti la vrute si nevrute, mintea iti zboara aiurea prin cele mai neasteptate colturi. Iti dai seama ca esti singur acasa si te apuci sa numeri secundele. Te plictisesti, te saturi sa vezi cum irosesti timpul.
Iti imaginezi punctul acela. L-ai mai vazut odata. Dar unde? Desene complicate cu mii de curbe ce incearca sa gaseasca un punct de intalnire, schite ale unor chipuri schimonosite de trecerea timpului, coli patate de incercarile tale nereusite. Intrebi tusul daca stie ceva. Sau poate creionul tau preferat? Niciunul. Memoria iti joaca feste. Acum s-a gasit sa faca asta? Cand iti doresti mai mult si mai mult sa iti aduci aminte ceva? Alei intregi de foi cu vechi calcule. De astea stii precis. Pentru ca au facut parte din viata ta. Ani intregi de munca si vointa acerba. Nu te dai batut. Stii ca apartine cuiva, unei persoane, unui lucru. Ambitios, mai cauti. Era luni? Sau marti? Ea? Oare?
Parca nu esti atat de departe. Ai vrea sa te ghideze acum cineva. Cald, rece, gheata... Dar esti numai tu. Era soare... Si... Si muzica... Si prieteni...
Te apropii oare?
Deschizi fiecare carte pe care ai citit-o, cercetezi fiecare pagina cu minutiozitate.
Te simti pierdut in lumea pe care ti se parea ca o cunosti cel mai bine. Incerci sa te agati de fiecare majuscula, de litere care par a avea ceva de-a face. Vreun folos? Nu prea. E prea mare lumea asta. Ti-ar trebui ani intregi.
Incepe sa ploua. Dar e senin. Ciudat! Vin norii si ploaia se opreste.
E doar imaginatia ta?
Visezi numai...
Te domina subconstientul. Esti sclavul lui. Ti-a demonstrat asta inca o data.
Mereu te joaca pe degete. De ce? Pentru ca poate.

luni, septembrie 22

In sfarsit!

Finally happy! Am reusit! Nu ma intrebati cum, dar am fost in stare sa stabilesc o conexiune cu cineva de sus ca sa ma ajute. :)) Prietenii stiu de ce! ;)


duminică, septembrie 21

Ca sa o oftic pe gaby pt ca la ea nu merge :P:P

Lucruri care ma inspaimanta

Pai... A venit si randul meu. Am primit leapsa de la Bianca mai deunazi. Trebuie sa nominalizez lucrurile care ma inspaimanta mai mult decat orice altceva. Clasamentul este in felul urmator:
.
1. Singuratatea - Uimitor sau nu, penibil sau perfect normal, cel mai teama mi-e de singuratate. Mi se pare cea mai grozava pedeapsa pe care as putea-o primi in urma celui mai aprig proces. Fara prieteni, fara rude, fara persoane pe care sa le iubesc, viata e egala cu 0.
.
2. Prostia - Nu imi doresc eu prea multe lucruri, dar cel mai tare vreau sa ma fereasca Cel de sus de prosti. Nu mi-e frica de moarte, ci de prostie. Boala incurabila, de cele mai multe ori contagioasa.
.
3. Politistii - Categoria cadrelor in uniforma cea mai urata de toata populatia Romaniei. Accidente, furturi, altercatii, disparitii... Nimic nu este rezolvat in timp util. Ei sunt adeptii zicalei: "Ce nu poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine, poate se rezolva". Si spun asta in foarte mare cunostinta de cauza.
.
4. Sunetele scoase de masinile in varsta in urma folosirii si suprasolicitarii frecvente. Daca gropa peste care voi da e prea mare si telescoapele nu fac fata? Aceasta este intrebarea.
.
5. Batranetea - Si nu orice fel de batranete, ci aia chinuita. Sa sufar de boli carora nu li s-a gasit inca leac: Alzheimer & co.
.
6. Filmele horror - Cu precizarea ca nu le pot urmari daca sunt singura. Trebuie sa fie cineva langa mine, de preferabil de sex masculin.
.
7. Moartea celor dragi sau cunoscuti mie. Aici nu am de facut niciun comentariu. Pur si simplu, asta simt.
.
8. Dezamagirea - O intalnesc deseori (explicatia: ma atasez foarte repede de oameni si cred in ei), numai sa nu ma obisnuiesc cu ea, sa mi se para oarecum normal sa ma dezamageasca lumea.
.
9. Uitarea - Simplu, scurt si la obiect. Sa nu uit, sa nu uite.
.
10. Unii medici - Vezi cazurile cunoscute (Doctorul Ciomu). Nu as vrea ca vreodata, in urma unei operatii chirurgicale, sa aflu ca s-a uitat ceva prin mine: fasa medicinala, ustensilele folosite, vreo artera necusuta sau chiar organul in cauza nescos (Da, i s-a intamplat matusii mele, operata fiind in cadrul unui spital militar. Greu de crezut, dar adevarat!)
.
.
.
Leapsa merge mai departe la Adrian, Miruna si Andreea.

vineri, septembrie 19

Neuro

Am obosit... Am obosit privind.
Tu ai obosit aducandu-ti aminte, iar eu am incetat sa mai sper.
Obosesti scriind cuvinte.
Cu fiecare zi ce trece se intampla tot mai multe lucruri. Si uiti, si negi, si visezi.
Cu fiecare secunda ce trece viitorul devine trecut.
Ai parte de un prezent perpetuu.
Iti cauti o identitate falsa.
Omul de pe scari a incetat sa te mai priveasca, refuza sa te mai indrume ori sa iti dea indicatii. S-a saturat sa faci aceleasi greseli si sa nu inveti nimic. S-a plictisit de piesa asta de teatru ieftin, de actori de doi bani, de o regie ce lasa de dorit. Vrea sa vada un film bun, "Malena" a fost pe placul lui. Cauta ceva nou, isi cauta un pion pe care sa il dirijeze pe tabla sa de joc. Pentru ca ii place ludicul, pentru ca ii plac jocurile de-a viata.
A observat ca poate sa se joace cu batranetea. Sa fure mintile celor in cauza, sa ii pedepseasca in cel mai crunt mod. De ce? De ce atat de crud? Si de ce sa sufere si cei din jurul lor?
Refuzi sa te gandesti la ce ar fi... Dar este greu.
Sunt zile in care ai vrea sa zambesti si nu poti. Mereu trebuie sa mergi mai departe. Obosesti.
Realizezi ca nu te poti opune cursului vietii. Si totusi incerci.
Ai nevoie de ajutor.
.
.
.
Am obosit azi mai mult ca niciodata.

joi, septembrie 18

Finally...

Am vazut azi mai bine ca niciodata cum stau treburile cu pitzipoancele si cocalarii. Exista si in oraselul in care locuiesc eu, sunt chiar recunoscute national. (Daca aveti nevoie de lamuriri asupra acestui aspect, nu ezitati sa ma contactati.)
Nesimtire pe fata... Pitzi-Pitzi imbracate extravagant, nu cu una, ci cu 190921738 de culori, gabloturi peste gablonturi, imitand bineinteles originalele, buze enorme, realizate ori cu creion de buze in cantitati industriale, ori cu injectii cu botox. Off, cine sa le mai inteleaga? Se aleg, sau mai degraba isi aleg, un iubit smecher, cocalar, ca altfel nu se poate, bani muuuuulti, nu de-alta, dar sa poata sa le finanteze, cu prietene aidoma ei. Masini de zeci de mii de euro, vile roz, daca se poate sa fie amenajate dupa propriul gust, prost gust. Tati cu averi, masini, terenuri, afaceri...
Cate fitze pot exista pe centimetrul cub de creier? Si, mai ales, cati neuroni lipsesc?
Va dau eu raspunsul, muuuulti... Tare multi!
Acum mi-am spus oful... Gata! :)

miercuri, septembrie 17

Simplu

"[...] Iti mai aduci aminte cum e sa te trezesti dimineata si sa te tina in brate? Sau sa dormi in bratele ei? Sau sa iti dea desteptarea cu un sarut? Erai tu cu ea si ajungea. [...]"
.
Printesa s-a incaltat in condurii sai si a plecat. Isi gaseste un alt drum, dar nu uita de ce a fost.
.
Doar o poveste! Simpla... Inceput banal, continut neasteptat si un final, caci fiecare poveste trebuie sa aiba un sfarsit.

luni, septembrie 15

Parerea mea, parerea mea

Precizare: Titlu pentru ca mi-am adus aminte de melodia celor de la Marfar - Las-o, ba, ca merge-asa. ;))

Un weekend super tare. Prieteni si distractie. Club, fun, multa agitatie, normal ca eu si energia am fost prietene la catarama. Si am facut-o lata. In club (si nu numai). Prietenii stiu de ce. Nu e vorba de bautura pentru ca nu am avut voie sa beau, nici de prostii majore, ci de accidente. Ca numai asta stiu sa fac. Mici sau mari, ale mele sunt, de mine create, cu prieteni rezolvate. Nah ca am dat si in rime! Imi merge bine.

Multumesc pentru tot!

PS: Ascultati Kiss FM si sfaturile de acolo, dragi soferi! Nu mai blocati intersectiile! Nu avem noi multe, dar trafic, gropi si soferi naspa, din plin!

vineri, septembrie 12

Undeva, departe

Si inca o data iti dai seama de ce iti e dor... Inca o data iti dai seama cat a gresit. Iar realizezi ca putea fi altfel.

Te-ai trezit dis-de-dimineata, stiu. Nu ai avut niciun vis. A trecut ceva timp de atunci. Esti obosit si ai un milion de alte probleme care iti distrag atentia. Lucrurile importante pentru tine sunt cu totul altele decat sentimentele. Asta ai vrea sa crezi. Si stii ca te inseli. Dar iti place sa te crezi puternic, dur, de neinduplecat. Esti om, unul dintre putinii care a mai ramas.

Ai sa evoluezi, copilule! Cum razi acum de trecut, asa vei rade si in viitor. Tot de el, de trecutul tau, dar unul mai apropiat. De ce? Pentru ca poti, pentru ca stii sa faci fata lucrurilor. Iti doresti mai mult decat orice altceva sa reusesti, sa te mandresti cu ceea ce creezi.

Ai renuntat la superficialitate. Dar esti mult prea increzator. Te bazezi pe oameni, iti pui toate sperantele in ei si gresesti. Oricum, nimic rau nu se poate intampla. Esti om si asta e viata. Trebuie sa treci prin toate ca sa capeti experienta si tupeu. Modul in care o faci e esential.

Ramane de vazut...

Cu putin mai mult curaj, cu mai mult chef de viata, putina grija...


joi, septembrie 11

Yaaay!

Buna dimineataaaaaaaaaaa de la resedinta mea de vara! Sunt fericita... Rau de tot...
E aproape 7 si nu imi vine sa cred. O noapte de barfe, taifas, glume mai mult sau mai putin sarate. In orice caz, fenomenal.
Plecam la Craiova peste cateva ore si vom avea ochii impaienjeniti de somn. Oboseala, dor de somn, tratament garantat! Liniste, pasarele cantatoare, insecte, lupte cu niste tantari pa care i-am dat gata, ce sa mai, ati fi vrut sa fiti aici, mai mult decat foarte sigur. Avem multa energie si mult mai multe idei carora vrem sa le dam curs. Pacat insa ca unele sunt mult prea iesite din comun ca sa le punem in practica. Intelegeti voi, doar suntem fete, adolescente si cu imaginatie debordanta.
Miru, you rock! I love you! Hai la inca o portie de cartofi prajiti, piept de pui, salata de-aia de care faci tu, fructe si sandvis in miez de noapte, Pepsi si rasul tau incorigibil. Ne intoarcem peste cateva zile. Gratarel, bericica, gasca... O sa fim toti!
Si inca ceva... Somn usor celor care inca mai viseaza... Spor la treaba celor care muncesc...
O zi placuta in continuare! Noi... Ne retragem la somn pe meleagurile viselor. HA!

marți, septembrie 9

Cuvinte grele

De ce nu pot sa dorm? Mai e putin si rasare soarele, dar nici urma de somn. Ma intorc de pe o parte pe cealalta, muzica nu mai are niciun efect, televizorul cu atat mai putin. Mos Ene ma evita. Vrea o intalnire intr-o cu totul alta noapte, nu acum, cand am nevoie, mare nevoie.
Sunt obosita, epuizata fizic si moral. Dar nu pot sa atipesc macar. Off, as vrea un somnifer, un tranchilizant sau poate o pastila miraculoasa. Intr-un ultim caz, ar merge cateva vorbe bune si o imbratisare. Sa adorm asa. Nici macar plimbarea aia de mai bine de o ora nu a reusit sa ma oboseasca. Era racoare afara, iar eu singura printre picaturi. Acasa se dormea, era liniste. Poate ca ai mei visau deja: mama se gandea ca mai e putin si iar isi intra in rol, iar tata ca trebuie sa schimbe bucsele sau ca nu mai face contact stopul pe frana. Taximetristii erau singurii fara somn, se duceau sau se intorceau de la gara.


Vitrine de magazin iluminate, un ametit ce isi adusese aminte ca trebuie sa cumpere ceva de la Nioka, multa liniste. Era pustiu.
Drumul spre casa a parut mai lung decat de obicei.

PS: Hidin' in a safer place.

luni, septembrie 8

Mooch si Booch

Pentru ca imi place sa te vad razand si mai ales pentru ca am imaginatie, i-am creat pe Mooch si Booch. Sunt noile mele inventii.
Mai stii de la ce am ajuns aici? O sa facem o poveste vreodata? Lunga si interminabila? Fara punct... Fara puncte de suspensie? Numai virgule... Un paragraf urias de care sa nu te mai dezlipesti. O sa devina un bestseller.
Pentru ca au trecut atatia ani, pentru ca vor mai trece inca 100, pentru ca fac prostii, pentru ca inca ma mai comport imatur, pentru ca sunt incurabila, pentru ca te enervez si imi place al dracului de mult, pentru ca am innebunit din cauza unei melodii, pentru ca am sa ma revansez, pentru ca stiu sa intorc moneda pe partea cealalta, pentru ca am pus "Bubbly" pe repeat, pentru ca nu iti place "Maraca", pentru ca era sa ma pui pe invisible din cauza lui "oky", pentru ca plec si ai sa ma urasti, pentru ca nu imi place acidul, pentru ca imi place Granini de mere si coacaze negre, pentru ca beau foarte des nectar de portocale rosii, pentru ca sunt fata de casa si te enervez cu ordinea la fiecare doua zile, pentru ca vreau neuroni drepti cand ti-e lumea mai draga, pentru ca gresesc deseori si pentru ca imi pare rau, pentru ca ascult melodii in franceza, pentru ca articolele mele nu sunt pe placul tuturor, pentru ca unii nu inteleg, pentru ca am invatat atatea, pentru ca inteleg, pentru ca sunt curioasa, pentru ca vreau sa aflu mereu mai multe, pentru ca imi place sinceritatea si comunicarea, pentru ca sunt rea uneori, pentru ca nu sunt nesimtita, pentru ca incerc, pentru ca sunt studenta, pentru ca nu mai termin paragraful, pentru ca nu am sa fiu inteleasa, pentru ca nu uit, pentru ca vreau perfuzia aia cu fericire, pentru ca prin branula vreau sa imi curga iubirea, pentru ca nu stiu sa urasc, pentru ca mi-e dor, pentru ca am sa mai scriu un post, pentru ca il inchei pe acesta acum.

duminică, septembrie 7

Pseudo bun-simt

Te plimbi seara pe strada linistit. Decorul: un oras micut, in continua transformare. Pacat ca oamenii raman la aceeasi stare existentiala. Asfaltam strazi, imbunatatim infrastructura, infrumusetam oarecum privelistea, dar cei care locuiesc nu apreciaza absolut deloc. Si de ce spun asta? Pentru ca nu suport mizeria.
Veneam spre casa azi-dimineata, iar in fata scarii erau numai sticle de plastic, cutii de bere, coji de seminte, ambalaje de inghetata, servetele. O mizerie de nedescris... De cand m-am mutat nu am vazut asa ceva! Ies iarasi la ora 9 la cumparaturi si ma intorc peste vreo doua-trei ore. Aceeasi situatie. Urma o zi de duminica, femeia de serviciu vine abia luni si ei..... Nu va ganditi ca invinuiesc niste pusti. Nicidecum! Cauzatorii dezastrului sunt persoane mature, trecute destul de bine de douazeci de ani, cu pretentie la un anumit nivel de educatie si cultura, la un anumit bun-simt. Ma rog, pseudo bun-simt.
Culmea culmilor, cand aranjam cumparaturile in frigider, una din vecinele de pe scara se apucase sa mature. In varsta, cu un hadicap fizic, facea curatenie afara! Am aflat si cine s-a simtit bine seara trecuta. Raspunsul: niste persoane de sex feminin de pe palier. Jalnic! Femei in toata regula va comportati ca niste copii de trei ani. Daca mizeria asta ati facut-o in fata scarii, la voi in apartament ce e? Nici nu vreau sa imi imaginez!

Copilul din mine vrea o explicatie pentru comportamentul irational al celor din jur! Stiu, n-am sa o primesc prea curand. Sau poate niciodata!

miercuri, septembrie 3

3

Va aduceti aminteee??





Ce zi e azi? Ia... Stie cineva? Da... Acolo in spate... 3 Septembrie. Bun! Si mai mult decat atat? Hai! Stiu ca puteti! Se intrevede un raspuns! Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Foarte bine! Este ziua lui Alin! 19 anisori... La multi ani, dragul meu! Meriti tot ce e mai bun si mai frumos pe lumea asta!

marți, septembrie 2

De la prieteni

"
...zi de zi auzeam in jurul meu formule de genul: "mai bine mor; e viata de kkt; ce am facut de merit o soarta asa cruda; life is a bitch..." sau oricare altele pe care gandirea umana le poate inventa la suparare sau nu numai. Si de atunci am inceput sa meditez, am inceput sa pierd noptile visand lumi perfecte, zambete continue si iubiri vesnice, iar in viata de zi cu zi am invatat sa inteleg caracterele sociale si psihologia umana, sa le citesc gandirea doar printr-o fraza spusa de ei la intamplare, si sa ii pun pe ganduri doar cu ajutorul unui mic zambet. Dupa un timp foarte scurt mi-am facut un proces de constiinta si am realizat ca lumea in care traim nu poate fi perfecta, eu nu pot sa fiu nici pe departe perfect, am atat de multe defecte incat matematica nu ma poate ajuta sa le numar, DAR... continui sa traiesc, sa iubesc si sa zambesc pentru toti cei din preajma mea, sa le luminez putin inimile si gandirile, pentru ca nu suport tristete, urasc ura, sunt rau cu rautatea, rabdator cu iubirea si multumit si mandru ca traiesc printre voi... Ca am in jurul meu atat de multe persoane speciale cu care nu m-as satura sa stau niciodata. Iar pe viitor ma voi logodi mai mult ca sigur, dar nu cu o iubita ci cu intreaga lume, iar iubita va fi poarta lumii in care voi trai, iar cheia va fi in sufletul meu.
"

Randurile astea "Made by Poto" imi plac mult de tot. Multumesc frumos!

luni, septembrie 1

Un nou inceput

1 Septembrie vine cu surprize. Nu numai pentru voi, ci si pentru mine. Am luat o hotarare, spre surprinderea multora. Am schimbat platforma blogului meu. De ce? In afara de sfaturile indreptatite ale bunilor mei prieteni, am simtit ca trebuia sa fac o schimbare majora. Asta a fost provocarea. Si i-am dat curs.
In afara de trecerea la Blogspot si renuntarea la blog-ul meu anterior, s-au mai intamplat cateva lucruri. Importante? Da, oarecum. Aflu din nou ce fel de oameni ma inconjoara. Falsitatea si nesimtirea sunt caracteristicile unora, insa, dragii mei, prieteni imi sunt prea putini. Fata de ei, imi cer scuze daca am gresit cu ceva.

Sufletul meu a ramas la mare. A plecat inaintea mea. Am sa ma intorc si eu. Am promis.





Sanatate sa aveti toti.