Am obosit... Am obosit privind.
Tu ai obosit aducandu-ti aminte, iar eu am incetat sa mai sper.
Obosesti scriind cuvinte.
Cu fiecare zi ce trece se intampla tot mai multe lucruri. Si uiti, si negi, si visezi.
Cu fiecare secunda ce trece viitorul devine trecut.
Ai parte de un prezent perpetuu.
Iti cauti o identitate falsa.
Omul de pe scari a incetat sa te mai priveasca, refuza sa te mai indrume ori sa iti dea indicatii. S-a saturat sa faci aceleasi greseli si sa nu inveti nimic. S-a plictisit de piesa asta de teatru ieftin, de actori de doi bani, de o regie ce lasa de dorit. Vrea sa vada un film bun, "Malena" a fost pe placul lui. Cauta ceva nou, isi cauta un pion pe care sa il dirijeze pe tabla sa de joc. Pentru ca ii place ludicul, pentru ca ii plac jocurile de-a viata.
A observat ca poate sa se joace cu batranetea. Sa fure mintile celor in cauza, sa ii pedepseasca in cel mai crunt mod. De ce? De ce atat de crud? Si de ce sa sufere si cei din jurul lor?
Refuzi sa te gandesti la ce ar fi... Dar este greu.
Sunt zile in care ai vrea sa zambesti si nu poti. Mereu trebuie sa mergi mai departe. Obosesti.
Realizezi ca nu te poti opune cursului vietii. Si totusi incerci.
Ai nevoie de ajutor.
.
.
.
Am obosit azi mai mult ca niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu