Fara

Stiu ca nu dormi. Te gandesti la vrute si nevrute, mintea iti zboara aiurea prin cele mai neasteptate colturi. Iti dai seama ca esti singur acasa si te apuci sa numeri secundele. Te plictisesti, te saturi sa vezi cum irosesti timpul.

Iti imaginezi punctul acela. L-ai mai vazut odata. Dar unde? Desene complicate cu mii de curbe ce incearca sa gaseasca un punct de intalnire, schite ale unor chipuri schimonosite de trecerea timpului, coli patate de incercarile tale nereusite. Intrebi tusul daca stie ceva. Sau poate creionul tau preferat? Niciunul. Memoria iti joaca feste. Acum s-a gasit sa faca asta? Cand iti doresti mai mult si mai mult sa iti aduci aminte ceva? Alei intregi de foi cu vechi calcule. De astea stii precis. Pentru ca au facut parte din viata ta. Ani intregi de munca si vointa acerba. Nu te dai batut. Stii ca apartine cuiva, unei persoane, unui lucru. Ambitios, mai cauti. Era luni? Sau marti? Ea? Oare?

Parca nu esti atat de departe. Ai vrea sa te ghideze acum cineva. Cald, rece, gheata... Dar esti numai tu. Era soare... Si... Si muzica... Si prieteni...

Te apropii oare?

Deschizi fiecare carte pe care ai citit-o, cercetezi fiecare pagina cu minutiozitate.

Te simti pierdut in lumea pe care ti se parea ca o cunosti cel mai bine. Incerci sa te agati de fiecare majuscula, de litere care par a avea ceva de-a face. Vreun folos? Nu prea. E prea mare lumea asta. Ti-ar trebui ani intregi.

Incepe sa ploua. Dar e senin. Ciudat! Vin norii si ploaia se opreste.

E doar imaginatia ta?

Visezi numai...

Te domina subconstientul. Esti sclavul lui. Ti-a demonstrat asta inca o data.

Mereu te joaca pe degete. De ce? Pentru ca poate.