marți, octombrie 28

Din nou toamna

Ma gandeam sa mai scriu ceva pe blog, sa gasesc o idee careia sa ii dau curs, sa pot insira sute de cuvinte fara rost intr-un articol pe care probabil il voi citi peste catva timp, gandindu-ma ce-a fost in capul meu atunci, ce am vrut sa spun si ce a iesit din toata ideea.
Nicio chestie practica, niciun lucru interesant, numai aberatii scrise intr-un moment in care lipsa de ocupatie e crunta, iar dorinta de a mai enerva cateva persoane este din ce in ce mai mare. Partea proasta este ca nu le gasesc in apropierea mea, asa ca imi manifest frustrarile sau ideile ascunse prin intermediul bloguletzului astuia care ma suporta de fiecare data, fara sa imi faca vreo observatie sau sa ma mustre strasnic.
E toamna si multe lume se plange ca e trista. Chestia e ca nu inteleg de ce. Nu au mai fost si alte perioade de 3 luni in anii precedenti care sa poarte numele anotimpului toamna? Nu se intamplau aceleasi chestii? Cadeau frunzele din pomi si inainte, nu e prima data. Culorile le-ati mai vazut. Plimbari prin parc ati mai facut. Si pentru ce va plangeti? Frig, ger, vreme de dormit sau de facut copii, fiecare cu preferintele sale... Da, asa e, dar ati mai experimentat senzatiile. Ploaia? Ploua mai mereu, nu conteaza anotimpul.
De ce se plange lumea atunci? Sa fie oare incapabili de adaptare? Incapabili de a trece peste anumite perioade cu zambetul pe buze si optimism molipsitor?
Hei... Reveniti-va!

miercuri, octombrie 22

Lupta

Cat curaj iti trebuie ca sa lupti cu boala, cu suferinta, cu tot ce tine de sanatatea ta care nu poate fi pusa la punct? Ce sa faci atunci cand nimeni nu iti poate spune ce ai? Nu stii ce medicamente sa iei pentru ca nu ai voie... Nu iti gaseste nimeni diagnosticul. De ce nu pot medicii astia sa spuna care este cauza, cum se trateaza. Atata aparatura, atatea medicamente de ultima generatie, straine, care costa milioane si nu te ajuta absolut deloc. Cum sa le fie teama cadrelor medicale de ceea ce s-ar putea intampla? De ce nu pot sa spuna nimic? Numai ca nu au vazut niciodata asa ceva, ca esti un caz rar, ca nu stiu ce sa iti faca si ce sa iti mai recomande, ca nu e sigur ca analizele pe care le vei face in strainatate le vor spune ce se intampla. De ce?
Te lupti pur si simplu cu organismul tau care nu te asculta asa cum o facea odata, care nu mai vrea sa te lase in pace, sa traiesti linistit si sa te bucuri de fiecare zi. Cum sa mergi mai departe cand nu poti nici macar sa respiri?
Medici peste medici, analize fara numar, intepaturi, spitale, asistente.
Iar eu nu pot sa fac nimic... Poate doar vorbe si incurajari. Sper, de fapt stiu precis, ca totul va fi bine. Trebuie sa fie bine.
Sunt alaturi de tine, scumpa mea...

luni, octombrie 13

Azi

13.10
.
Stiu ca esti acolo sus, bunule... Stiu ca vei fi mereu... Si nu ma indoiesc de asta...
.
Am ramas mai saraca... Am pierdut un om drag, poate printre cei mai dragi... N-am sa uit nicio clipa din cele petrecute impreuna. Stiu ca datorita tie am invatat sa citesc si sa ii uimesc pe ai mei. M-ai ascultat de fiecare data, ai fost cel mai darnic dintre toti bunicii de pe lumea asta. Stiai cum sa ma tii de mana, ma simteam capabila sa ma lupt cu toti numai pentru ca erai acolo si imi spuneai ca am dreptate...
Dar boala te-a rapus... Si nu am avut cum sa te ajut...
Imi pare rau...
De azi am ramas mai singura...

sâmbătă, octombrie 11

fara rost

acest post nu are niciun sens. este pur si simplu o izbucnire a gandurilor mele.
am aflat ca aseara i-a fost rau, ca era sa plece, ca toti din familie il viziteaza acum pentru ca le e frica de faptul ca a doua zi ar putea sa nu mai fie. iar eu sunt aici si nu pot sa il ajut. nici nu am cum. boala lui ma invinge. m-a invins de fapt de la inceput, nu mi-a dat nicio sansa. si nici nu o va face-o vreodata.
simt ca sunt mai neputincioasa ca niciodata. dar asta este...

Buna dimineata!

"Ieri sau azi sau poate maine... Niciodata nu se stie cand. "
Aproape in fiecare dimineata imi iau ziarul de la metrou si primul lucru pe care il fac este sa citesc horoscopul, iar mai apoi rasfoiesc fiecare pagina. Este o chestie involuntara, negandita, nedorita. Nu sunt superstitioasa, nu cred neaparat in horoscop, dar de cele mai multe ori ma surprind zambind, chiar razand pentru ca imi place ceea ce e scris. Imi dau seama ca e un fel de minciuna inofensiva, creatie a unui om care vrea sa aiba un salariu bunicel, dornic sa dea sperante celoc care ii citesc randurile. Si m-a gasit si pe mine printre sutele de mii de oameni care trec in fiecare dimineata pe la metrou si iau cate un ziar, il citesc, isi fac iluzii, se amuza, apoi merg mai departe, caci au treaba. Facultate, job sau pur si simplu o plimbare matinala.
Enjoy your weekend!