acest post nu are niciun sens. este pur si simplu o izbucnire a gandurilor mele.
am aflat ca aseara i-a fost rau, ca era sa plece, ca toti din familie il viziteaza acum pentru ca le e frica de faptul ca a doua zi ar putea sa nu mai fie. iar eu sunt aici si nu pot sa il ajut. nici nu am cum. boala lui ma invinge. m-a invins de fapt de la inceput, nu mi-a dat nicio sansa. si nici nu o va face-o vreodata.
simt ca sunt mai neputincioasa ca niciodata. dar asta este...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu