vineri, septembrie 24

Cum poti sa ramai normal la cap?

Ma uitam acum cateva minute la reluarea unei emisiuni a lui Catalin Stefanescu, Garantat 100%, in care invitatul era Nicu Alifantis. Nimic iesit din comun pana aici. Ceea ce m-a uimit pe mine a fost una din ultimele intrebari. Era ceva de genul: "Cum poti sa ramai normal la cap in perioada asta?". M-a pus pe ganduri, iar in momentul in care voi gasi solutia am sa o fac publica. Pentru ca trecem printr-o perioada incredibil de grea, o perioada in care toata lumea protesteaza, isi striga drepturile, cere sa fie lasata sa traiasca in mod decent. Tot ceea ce se intampla e de necrezut. Imi vreau lumea normala inapoi. Nu vreau chestii imposibile, doar o tara in care pot sa traiesc, doar o tara din care sa nu vreau sa plec si sa nu ma mai uit inapoi.
Analizam acum ceva timp fetele oamenilor din jurul meu, oameni care stau in oraselul asta. Am constatat cu stupoare ca toti sunt la fel: gri. Nimeni nu are macar vreo ramasita din vreun zambet pe buze. O singura persoana a iesit in evidenta. Era senina, plina de viata, cu zambetul pe buze, fericita si diferita de ceea ce vazusem eu pana atunci. Surprinzator sau nu, omul acela nu traieste in Romania. In tara lui lucrurile stau mult mai bine decat pe-aici, situatia de acolo nu ii confera nicio stare de tristete sau angoasa. Discrepanta este vizibila intre noi si ei, romani vs straini.
Nu imi mai place chestia asta numita Romania, nu ma mai atrage cu nimic. Din pacate, sunt nevoita sa raman aici pentru inca doi sau trei ani. Dar, in conditiile actuale, ma inscriu pe lista celor care abia asteapta sa isi finalizeze problemele din tara ca sa poata pleca mai tarziu.

Offf... Ce-as vrea sa strig acum: "LA REVEDERE, Romania!"

Sa fiti rabdatori!

7 comentarii:

ZeXe spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ZeXe spunea...

Cine este normal la cap este normal in orice imprejurare, indiferent de cate probleme ii apasa pe umeri. Normalitatea propriului cap este o stare care nu este conditionata de normalitatea celorlalti. Caracterul si integritatea oricarei persoane se probeaza in conditii "speciale", altfel, toti parem normali atunci cand suntem pusi in situatii banale. Fuga este sanatoasa dar si rusinoasa, nu? Normalitatea, ca stare de fapt, este o notiune relativa si se poate defini in diferite formule. Astfel, orice om normal care are o problema incearca sa o rezolve, dar normalitatea fugii de greutati poate fi si ea o normalitate in mediul celor care au ales sa plece in tarile curate in loc sa isi suflece manecile si sa faca curat in propria ograda. E ca si cum ai spune " De maine manac la vecini pentru ca am vasele murdare".

Gabryelle spunea...

Eu nu am puterea de a schimba nimic in tara asta. Nici azi, nici maine. Oameni mult mai buni si mai pregatiti decat mine nu sunt in stare sa restabileasca normalitatea in tara asta. Vad cum lumea din jurul meu sufera, desi nu a gresit cu nimic. Asa ca prefer fuga asta rusinoasa. Si o sa am aceeasi parere pana cand o sa consider ca o sa pot sa am un trai decent in tara mea.

ZeXe spunea...

Este optiunea ta, buna, rea, cum o fi ea, si ti-o respect. Poti sa fugi sau, vorba lui Moromete, sa mergi mai incet, dar in momentul cand renunti sa pui umarul la ridicarea cetatii este jenant sa privesti cu mila de pe margine catre cei care chiar incearca sa faca ceva in tara ta. Traiul decent se obtine prin munca facuta cu cap. Si nu statul trebuie sa ti-l asigure si nici primaria.
Dar, uite, poate da Domnul si dupa 20 de ani de hotie a banului public se va schimba ceva si in sensul asta. Voicu s-a cam imbolnavit, Vantu nu se simte nici el bine, iar lumea vorbeste ca vor deschide usile institutiilor de cultura cu gratii la ferestre tuturor celor care au furat normalitatea spre beneficiul propriului "trai bun". Depinde numai de noi daca lasam pe altcineva sa vina in locul lor sau nu. Altfel spus, pleci tocmai cand incepe distractia.
E drept ca suntem departe de normalitate si ca multi dintre cei care intind mana astazi catre stat protesteaza si se opun schimbarii. Cuvantul “satul” este un termen cu mult sub ceea ce simt dar asta nu mi-ar justifica nicidecum plecarea din tara. “Imi pare rau, iubito, dar vecina de la etajul doi are vila la munte, iaht, masina sport si-mi mai cumpara si tigari pe deasupra. Promit ca am sa ma intorc la tine cand ti-oi cumpara si tu, dar sa stii ca te iubesc.” Nu este etic. Corect?

Gabryelle spunea...

Nu privesc cu mila pe nimeni, pur si simplu nu mai pot, ma sufoc. Asta este parerea mea si am constatat ca nu sunt sigura care gandeste astfel. Deci nu numai eu incerc sa raman normala la cap. Sustin medicii si asistentele care au plecat, sustin persoanele care nu isi mai gasesc locul aici. Prin urmare vreau sa fiu normala in felul meu. :)

ZeXe spunea...

In acest caz, drum bun!

Gabryelle spunea...

Mersi!