miercuri, ianuarie 21

Impresii de azi

Simplu, clar si concis.
Am fost pana pe Lipscani, niste treburi de rezolvat, apoi la "MEC" la Unirii, iar in final acasa. Am luat 21 de la Sf. Gheorghe si am ramas putin uimita.
In dreapta mea, pe scaunul de vis-a-vis era o doamna, destul de impunatoare si masiva. Ochelari maini groase, un pix rosu si coli albe. Pareau a fi subiecte de bac la matematica. Uitandu-ma putin mai atent am observat formule si unitati de masura din fizica (intensitatea curentului electric, V). Deci era profesoara de fizica. Nu mai vazusem de ceva timp o persoana care sa corecteze lucrari cu pixul rosu, deci mi-e dor de mama si de pixurile ei, mi-e dor sa vad cum ii chinuie pe copiii aia dandu-le note mici pentru ca nu au invatat, mi-e dor de vraful ala de teste care trebuia corectat de azi pe maine. Si... Ii compatimesc pe cei care dau acum bacul. Daca au nevoie de sustinere, aici sunt. Stiu ce inseamna stresul si agitatia dinainte de perioada aia, stiu ca toata lumea iti sta in cap si vrea sa faci aia, aia si aia, ca viitorul tau depinde de rezultatele pe care le vei avea si da, au dreptate. O parte din viitorul acela este ascuns in spatele a 6 probe si o admitere dificila. Imi aduc aminte de anul trecut si de ce s-a intamplat cu mare drag, bineinteles, cu mici exceptii.
Privirea mi se indrepta in coltul opus.
In fata mea, o batranica ce-si varsa lacrimile si suferea. Nu stiu de ce, nu stiu daca era din cauza cuiva sau era doar trista. As fi vrut sa ii aflu povestea. Cred ca avea aproape de 80 de ani, cu basmaua pe cap, la fel ca batranele de la tara, era imbracata simplu si totusi... Ridurile ei ascundeau o poveste destul de amara. Chinuita si ingandurata a ramas in acel 21, probabil indreptandu-se spre o destinatie care sa ii aduca putina liniste. Sa-si fi pierdut sotul in razboi? Sa fi suferit de o boala grava de inima? Sa ii fie nepotii sau copiii bolnavi? Sau poate si-a pierdut casa si va ajunge la fel ca batranelul acela de la urgente, pe strazi, si va ajunge sa cerseasca.
Sunt atatea intrebari pe care ti le poti pune daca vezi un om fie si pentru 3 minute. Cel putin mie asa mi se intampla.
Am inceput sa imi aduc aminte si sa conturez povesti.

12 comentarii:

Mariana spunea...

:) Tocmai m-am săturat de corectat nişte lucrări, şi mi-am luat o pauză de lectură pe bloguri...Şi iată peste ce frumuseţe am dat!
Viaţa e formată din secvenţe aparent simple...dar fiecare dintre noi ştim cât poate cuprinde o clipă...câtă fericire, câtă suferinţă...

Eu mi-am zis de multe ori că nu voi rata nici o ocazie de a face pe cineva să zâmbească...poate chiar doar zâmbindu-i de la distanţă...
Eu cred că bătrânica a simţit gândul tău cald...

Uite ce mi s-a întâmplat mie mai demult într-um maxi-taxi: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2009/01/omule-iart-m.html

Andreea spunea...

deci stii ceva? Eu nu-i compatimesc pe cei care dau bacul anul asta.Eu l-as mai da de inca 10 ori decat sa ma stresez atata cu sesiunea asta care imi scoate peri albi.

Sa se bucure de liceu ca e cea mai frumoasa perioada

Gabryelle spunea...

Dar pentru vremea la care ma refer, la varsta aia si la mintea corespunzatoare e ca un film HORROR, Andreea! :)) Si stii prea bine! :D

Andreea spunea...

daaa..era pentru ca nu stiam ce ne asteapta la facultate :)))

Gabryelle spunea...

That's the right answer! :))
Tu nu iti mai aduci aminte de tine, Andreea, in perioada aia. Dar eu daaaaaaaa. :))

Andreea spunea...

BA IMI ADUC AMINTE! cine a plans la sport? a? a? a? cine se criza cu mate? a aaa??

Gabryelle spunea...

TU, TU, TU, TU, TU! :)) =))
Bine ca macar iti aduci aminte povestile! :))

Andreea spunea...

daaa,pe de rost le stiu.

Anonim spunea...

Bafta la examenul de maine Gabryelle!

Gabryelle spunea...

Sa fie, Anonim! Mi-e tare frica! :)

Helen spunea...

e greu aici..si ai dreptate..e si frumos..dar e obositor de frumos uneori...I miss beeing home...

Anonim spunea...

Nu imi vine sa cred ca ai doar 20 ani si esti asa de profunda...